Combinații de N luate câte K

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Fac parte ca și voi dealtfel – sunt convins – din câteva grupuri (deloc puține la număr😁) formate pe o rețea de socializare, știți voi despre care amintesc eu pe aici – cea care începe cu litera W și se termină cu hatsapp. Ia să facem o mică recapitulare: avem grupul clasei a 3-a, grupul părinților elevilor clasei a 3-a, grupul clasei a 10-a, urmat imediat de grupul părinților elevilor aflați în clasa a 10-a. Avem apoi grupul de folclor mondial – de genul de la lume adunate și-napoi la lume date care poartă sugestiv titlul Videofriends. Pe scurt – un fel de rampă de lansare a tik-tok-urilor amuzante sau a clipurilor ceva mai deocheate. Nu știu de ce (și nu am verificat), însă am senzația că grupul acesta este format exclusiv din jumătatea urâtă a planetei, referindu-mă aici bineînțeles la noi, bărbații fără apărare. Da! Recunosc rușinat că fac parte din categoria aia de toți hulită și din care aparțin la rândul lor totuși majoritatea detractorilor – și anume cea a oamenilor cărora le plac uneori câteva mici prostioare vizualizate pe unele grupuri, adunări unde abundă clipuri sau glume de tot felul, de multe ori nepotrivite total cu political correcteness-ul lumii ăsteia parcă din ce în ce mai puritaniste (și lucrul ăsta doar la suprafață).

Dar iarăși mă îndepărtez de scopul meu dintâi – și anume înșiruirea nenumăratelor mele cete de wathapp din care fac parte mai mult sau mai puțin activ. Urmează la rând câteva grupuri de vacanțe format cu câteva familii, din care s-au desprins la rândul lor alte câteva grupulețe, fiecare parcă făcând câte un pui sau chiar mai mulți și fără excepție – toate abundând de glumițe, de clipulețe (sau clipușoare) care mai de care mai amuzante. Cu alte cuvinte – fiecare grup de felul acesta – și-a extins cu mult obiectivul pentru care a fost format. Nevoia terapiei prin râs, al aprobării de către ceilalți că suntem funny prin comentariile noastre sau prin glumele sau clipurile video lipite de noi – întrece de cele mai multe ori scopul precis pentru care aceste grupuri au fost inițial create.

Și lucrul acesta este extins, cuprinzând mai mult sau mai puțin pe toate dintre aceste găști online, mai timid pe unele (cum ar fi grupurile care cuprind activitate organizatorică cu doamnele învățătoare sau dirigintă – după caz😂), iar pe altele mult mai îndrăzneț, flagelul bunei-dispoziții obligatorii întinzându-se rapid.

Închipuiți-vă că fac parte inclusiv din grupuri care țin efectiv exclusiv de o activitate legată de jobul sau de joburile mele. Ei bine, dragii mei – ați ghicit! – nici grupurile astea nu sunt imune la marea pandemie a tiktokcelii, a glumițelor de tot felul. Cu obligativitatea din ce în ce mai răspândită de organizare a multor activități tocmai în mediul ăsta online s-au răspândit în felul acesta cu atât mai mult aceste grupuri. Și acum închipuiți-vă voi cum, după o dezbatere aprinsă pe un grup de lucru sau după terminarea vreunei sesiuni video de genul zoom-ului, auzim pop-up-ul aplicației prin care ni se urează tuturor să avem parte numai de fericire și de bucurii, dar lucrul ăsta numai dacă răspândim mesajul la alți 20 de utilizatori🤣, în caz contrar riscându-ne fericirea veșnică. Ce poți să faci? Sau cum poți reacționa tu, astfel încât să nu superi pe nimeni? Iar dacă (ferească bunul Dumnezeu!) nu ai vreo reacție, ar trebui să te temi pe bună dreptate că vei fi catalogat drept ignorant sau poate chiar și mai rău – vei fi perceput precum un infatuat cu aere de superioritate.

Și lista grupurilor continuă trecând prin cea dedicată chiar unor părți geografice locale – ceva de genul grupul străzii Siretului, grup inițial format cu scopul nobil de reuniune sentimentală al celor care locuiau la un moment dat pe strada aceea. Și – după toată emulația euforică – ce credeați voi că urmează? Dap – e vorba despre mesajele inevitabile de sărbători care încep invariabil cu expresia Fie ca lumina…Toate grupurile, fără vreo excepție notabilă – vor abuza într-un final de modul ăsta de socializare, până la urmă – o formă de salut, de anunțare a celorlalți că suntem bine.

Urmează apoi grupurile formate chiar de către membrii familiei dar și aici sunt câteva variațiuni. Există grupul Family în forma lui lărgită unele dintre ele cuprinzând și bunicuțele sau tătăiții, apoi urmează aripile lui de genul grupuri sau triunghiuri isoscel de felul BCS sau RCS, unde B = Bia, R = Rareș, C = Cici și S = Sorin, grupuri în care ipotenuza de sacrificiu ale acestor triunghiuri este întotdeauna aceeași – biata latură CS. Nu spun că lucrurile chiar așa stau sau grupurile se numesc chiar în modul acesta, însă nu exagerez cu mult. De ce au fost formate micile bisericuțe? Un exemplu, cel mai apropiat dealtfel – ar fi acela că scrisorile către moș Crăciun ar fi detaliate în felul acesta, cu mult mai bine. Aici pot fi lipite linkuri cu fel de fel de țoale, de jocuri de PS sau de iPhone 11 de culoare roșu și nu 12, vezi? – eu țin cu pușculița moșului, tati etc. Iar lista moșului ar reprezenta doar unul dintre motivele creării unui astfel de grupuleț.

Urmează la rând apoi câteva grupuri care au reușit să te lovească fix acolo, în motorașul tău care poartă numele de inimă, grupuri care sunt formate din vechii tăi colegi de facultate, liceu sau…de ce, nu? – școală generală. Da! Să știți că mintea umană este un univers larg, de multe ori închis, iar amintirile noastre ies la suprafață tocmai atunci când nu ne așteptam sau cu prilejul unei reîntâlniri emoționante, fie ea numai online cu vechi și buni prieteni, colegi din cretacicul existențelor noastre. Astfel – poate veți zâmbi neîncrezători, însă vă pot striga catalogul întreg al colegilor mei din liceu sau chiar din gimnaziu, oameni cu care poate – nu m-am revăzut cu unii dintre ei de mai bine de 30 de ani. Pe de altă parte însă am greutăți atunci când trebuie să-mi reamintesc de vreun coleg din facultate spre exemplu sau poate vreun camarad din armată. Și nu numai…

Și ce au dragii mei, toate aceste grupuri în comun? Îmi veți spune, evident că – în cazul meu – numitorul lor comun sunt tot…eu, normal😃. Daaaar, cum vă știu cârcotași de prima mână, vă voi confirma bănuielile și vă voi spune că toate zecile astea de grupuri formate au în comun, pe lângă scopul precis al formării fiecăruia dintre ele în parte, au în comun spuneam – nevoia noastră, a oamenilor de a ști că nu suntem singuri, că nu râdem singuri la propriile noastre glume, sau că cineva, aflat de partea cealaltă a undelor astea invizibile, îți apreciează umorul, te susține cu vreun like sau te îmbrățișează cu o inimioară, spunându-ți în felul acesta că nu ești singur, sau că nu vei fi niciodată…

În final vă doresc fiecăruia dintre voi următoarele: Fie ca lumina sărbătorilor creștine să vă aducă căldură în suflete etc. – știți voi ce urmează mai bine. Deasemenea, voi plusa apoi lansând subtil un banc întrebându-vă dacă știți cumva de când a renunțat la droguri Maradona. Vă voi răspunde tot eu: de la moartea acestuia. Voi aștepta nițel să vă potoliți râsul pe care mi-l trimiteți prin câteva emoticoane bine studiate, astfel încât să-mi arătați că apreciați gluma mea, nu chiar atât de reușită până la urmă. Însă, respectuoși, cu bun-simț cum vă cunosc – vă veți gândi probabil – și pe bună dreptate – că e politicos să mă recompensați în felul acesta pentru efortul meu. Apoi voi încheia apoteotic conversația cu voi trimițându-vă un clip cu două pisici care atacă furioase un pom împodobit și voi pune punct în final cu o mare inimă de culoare roșie, evident.