Rechinu’ srl

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

– Îți spun io: e câștig sigur! Nu faci altceva decât să cumperi 2 cărți în valoare de 200 de lei fiecare, însă vei avea garantat traiul pentru tot restul vieții! E treabă sigură – nici nu trebuie să te mai frămânți de grija banilor. Cumnatul vecinei lu’ sor’mea asta a făcut și și-a schimbat mașina de 2 ori într-un an de zile!
– Mă gândesc c-o fi avut probleme cu ele, cu mașinile mă refer – mă grăbesc rapid să-l lămuresc pe Emil – omul aflat de cealaltă parte a firului invizibil al telefonului. Emil e genul acela de prieten, de cunoștință dacă vreți – a cărui agasantă insistență nu face decât ori să te obosească, ori să te enerveze rapid.

Muțeniei lui acuzatoare și pline de reproș îi răspund cu o scuză oarecare și închei repede conversația noastră care nu ducea nicăieri dealtfel. Vă vine să credeți sau nu, dar dialogul ăsta cu Emil – maestrul banilor căzuți din cer avea loc prin 2007/2008 – ani în care criza financiară mondială era în toi. De ce mai există încă cineva care se întreabă cum de înfloresc tocmai în plină recesiune toate sistemele astea piramidale aburitoare de aspirat banii și speranțele fraierilor – reprezintă pentru mine unul dintre lucrurile pe care n-am să le pot înțelege niciodată. Răspunsul este totuși evident, iar mirajul câștigului facil explică și apariția exact ca a ciupercilor după ploaie a zecilor sau chiar a sutele de localuri tip casino de cartier prin toată țărișoara noastră.

Asta mi-a adus aminte de o altă fenomenală întâmplare de acum vreo 2 decenii, al cărui personaj principal a fost un vremelnic vecin, mare guru financiaro-căpșunar care era bine înfipt într-o altă mare companie de nivel internațional cu nume acvatic parcă, delfin sau rechin😊. Hai să ne oprim la denumirea de Rechin srl – un nume parcă mai potrivit decât inofensivul Delphin😉. Maestrul ăsta cu pedigree, mason de gradul 3 pe scara Mercalli a Lojei Delfi…pardon, Rechinului srl – încerca să ne convingă pe câțiva dintre noi, băieții fermecătoarei insule a cartierului nostru – de iminenta noastră îmbogățire și de norocul chior care ne-a făcut să fim contemporani cu el (cu gurul mesianic🤗). Mulți dintre noi, ai căror părinți s-au fript poate în trecut cu nenea Stoica și Caritas-ul lui, sau de ce nu? – au fost opăriți de-a dreptul încă odată și de către domnu’ Vântu cu FNI-ul lui cu tot – îl priveam sceptic pe vecinașul nostru care parcă era băgat în priză, atât de aprins ne vorbea despre acelaşi câștig siiiigur, sută-n mie – băieți! Profit garantat, vă jur! Acolo, nu ai ce face decât să fii prezent, să stai pe scaun și să asculți, iar la final să aplauzi. Aplauzi odată şi pac!- îți intră 100 de euro în cont. Mai aplauzi odată – pac! – încă 100 de euro. Nu veți face altceva decât să ascultați atenți, apoi neapărat să aplaudați și apoi – pa…

Auraș, zis și Piele sau Săgeată, chiar Petrol, mucalit cum îl știm cu toții – îl întrerupe abrupt pe consilierul nostru financiar, derutându-l de-a dreptul cu următoarele:

– Știm – pac! – şi ne vor intra încă 100 de euro în cont. Eu vreau să te întreb însă un alt lucru: cum mama dracului ne garantezi nouă beneficiu sigur dacă tu spui că vom câștiga sută-n mie? Adică sunt șanse de 10 la sută să câștigăm sau cum? Slabe speranțe atunci..Și încă ceva – dacă am rămas cu vreun sâmbure de adevăr după absolvirea ASE-ului meu, atunci asta ar reprezenta următoarea certitudine: nu poți face profit neinvestind nimic!
– Pe românește – din căcat nu poți să faci bici! – concluzionează plastic Costelwushu – marele minoritar al sufletelor noastre. Auzi la el al dracu’ – aplauzi și câștigi parai. Poi dacă era pă d-astea, nu făceam io câte-un palat la fiecare pirandă ce-am avut? Tapetam și cotețu’ la porci numa’ cu euroi sau coco. Nu bătea Costelușul vostru din palme până le cădea rechinilor ălora tencuiala de pe pereți? Mai bine dă și tu o bere și nu te mai căca pe tine atâta că începe să miroasă; mâine-poimâine ai să crăpi și n-are cine să-ți dea de pomană pe lumea ailaltă. Am văzut io cum se uită biata mă-ta la tine, iar despre magraoanca aia de sor’ta ce să mai vorbesc… – încheie apoteotic și cu o notă de mister Costeluș marea lecție de inginerii financiaro-haiducești pe care gurul nostru de serviciu a încercat fără succes să ne-o predea.