EVA

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Nici nu știu cum să încep cele ce am să vă spun în continuare. De fapt, nu știu cum aș putea găsi cheia potrivită astfel încât vorbele mele să se facă bine înțelese și să ajungă exact acolo unde vreau întotdeauna să-și găsească ținta – și anume fix în sufletele VOASTRE.

Tocmai am asistat martor împietrit la un lucru pe care nu îl vezi în fiecare zi, anume obiectul uluirii mele reprezentându-l o respectabilă doamnă aflată între al cincilea și al șaselea deceniu de existență, cumva îmbrăcată mai degrabă office decât casual și cu întreg arsenalul de bijuterii la purtător ale unei adevărate lady autohtone. Ei bine, doamnelor și domnilor – doamna asta bine înfiptă a fluierat expert fix după un taxi. Și ce e cu asta îmi veți spune? Însă e un lucru ce merită menționat, tocmai pentru că eu vorbesc aici despre fluieratul ăla profesionist, specific ciobanilor și reușit cu două degete făcute cârlig în gură sau de cel cu limba îndoită – fluierat pe care niciodată nu am fost capabil să-l performez, oricât de mult am exersat. Doamne și totuși cât de frumoasă mi s-a părut – așa, ușor strident îmbrăcată sau nițeluș prea accesorizată. Parcă fluieratul ei, total nepotrivit oricui dealtfel – cumva o îmbrăca în culori frumoase pe doamna aceea.

Cu cât trece timpul, cu atât realizez că noi, bărbații nu reprezentăm altceva decât numai dovada existenței VOASTRE, ale tuturor femeilor. Noi nu știm să ne certăm cu adevărat, noi nu știm să ne îmbrăcăm niciodată potrivit și nu suntem capabili genetic nici măcar să privim lumea asta cu adevărat – cel puțin, nu în felul în care o fac ELE! Existăm numai pentru a pune și mai bine în valoare creația asta minunată a lui Dumnezeu din ceruri…

Și nu noi suntem cei care oferă mărțișoare, flori, inele de logodnă sau orice altceva LOR. ELE sunt cele care ne acceptă generos aceste umile încercări de a le intra în grații LOR. Pentru că noi uităm de fiecare dată că nu stăpânim nimic pe lumea asta și nici nu vom câștiga nimic vreodată oferind cu scopul de a primi ceva în schimb de la ELE. Noi nu reprezentăm altceva decât partea LOR cea mai puțin importantă – parte care se poate ocupa doar cel mult cu umplerea unui gol lipsit de importanță, o iluzie a unei jumătăți inexistente. Pentru că dragii mei, noi nu suntem jumătatea LOR – pentru că ELE reprezintă doar numere prime. ELE sunt făurite din cercuri perfecte sau dintr-o bandă Mobius care atinge infinitul. Cum putem noi să ne gândim că putem întregi vreodată un…ÎNTREG? Cum putem noi – pătrate ordinare, patrulatere dizgrațioase și parcă nefinisate complet, capete ovale cel mult – să ne putem închipui ca parte integrantă a LOR?

Recent – una dintre VOI, colegă cu mine în școala generală – mi-a înfipt un mare mărțișor în inimă spunându-mi că păstrează încă lăcrămioara cu șnuruleț alb-roșu pe care i-am oferit-o în urmă cu vreo 35 de ani în clasa I(!) cu prilejul zilei de 1 martie! Ce poate fi mai frumos? Cum putem găsi noi termeni de comparație între oricare gest de-al nostru făcut vreodată care să se apropie măcar de magia și totuși simplitatea cu care ELE ne arată întotdeauna că nu suntem de pe aceeași planetă.

Un alt mărțișor care mi s-a cuibărit în suflețel a fost momentul în care una dintre zânele copilăriei mele, a tipărit o broșurică cu ceva scris de mine despre EA – așa cum mi-o imaginam eu și pe care mi-a cerut apoi să-i dau un autograf. Vă mărturisesc vouă în primul rând – că acela a fost unul dintre momentele în care am fost cel mai aproape de a atinge perfecțiunea LOR. EA mi-a oferit de fapt atunci, cu o delicatețe desăvârșită – un autograf pe care mi l-a tatuat direct în suflet…

VOI sunteți pe rând și mame, și soții, și surori, și iubite, și fiice, și colege, și doctorițe, și primărițe, și brutărițe, și…ce vreți VOI. Și dacă noi VĂ iubim, tot VOUĂ VI se datorează. VOI sunteți începutul și sfârșitul – alfa și omega, în aceeași măsură în care noi nu putem fi decât aceeași constantă comună pi. Așa că – nu putem face altceva decât să mulțumim divinității că ne-a creat alături de VOI, stăpânele luminii și ale întunericului, fiecare dintre VOI – întruchiparea zeiței EVA.