Coincidențe

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Greu, foarte greu, spre imposibil chiar, reprezintă acum – în zilele noastre – găsirea formulei exacte astfel încât să reușesc să te fac pe tine, cititorule, să simți alături de mine, să trăiești împreună cu mine fiecare emoție pe care încerc să o aduc aici. Da! Nu doar să participi cumva în plan secund, precum un spectator care asistă la o piesă de teatru, atent – e adevărat – la tot ceea ce se întâmplă pe scenă, dar cu o detașare rece și care privește întotdeauna totul cu un ochi critic. Doar un martor mut, imparțial, un judecător atotputernic care poate la fel de bine să condamne la uitare oricare lucru ce nu-i este pe plac, dar care, în același timp, poate să dea valoare prin simplul lui acord oricărui articolaș neglijat poate de autor. Nu! Scopul meu prim, al oricărui luceafăr de mâna a doua😁 dealtfel – este să te fac pe tine să simți alături de mine emoția, să te fac complice activ la tot ceea ce scriu, lucrul ăsta fiind mai presus decât orice, întrecând chiar și marea sperietoare a tuturor letopiseților cu laptop ca și mine – și anume – deranjarea bătrânei doamne pe nume Gramatica Limbii Române. Voi prefera întotdeauna un zâmbet larg unei fraze parcă nesfârșite, voi saluta emoționat un fior al inimii tale în ciuda unei propoziții poate prea lungi. Voi roși de bucurie oricărui comentariu de-al tău, mai ales când marțial vei observa o virgulă pusă absolut aiurea după un dar sau după un însă – preferând totuși să-mi zâmbești încurajator mai degrabă decât să mă faci atent la un lucru sau la un altul. Când vei simți nevoia să-mi spui că te simți ca și cum ai fi scris împreună cu mine vreo povestioară sau alta, abia atunci voi simți că nu bat câmpii total aiurea! Deh…visuri de calfă a gramaticii😃!

Dar destul cu introducerile astea lungi și de cele mai multe ori total nepotrivite. Ar trebui să o ascult pe mămicuța mea mai des și să renunț la atâta polologhie. Așadar, dragii mei – simt cum destinul ăsta îmi urmărește atent fiecare pas iar viața asta are un ritm al ei propriu de parcă totul ar fi predestinat. Coincidență sau nu, m-am regăsit cu majoritatea colegilor mei de gimnaziu tocmai când fiică’mea intra în clasa a opta. Pe scurt – dacă Bianca a fost încărcată din plin cu emoții cu privire la agapa ei de final gimnazial, eu am fost cu atât mai mult îmbrăcat cu mantia asta strânsă a nostalgiei, având la rândul meu parte de o agapă, de fapt singura la care am luat parte vreodată, alături de colegii mei după vreo 28 de ani de la terminarea clasei noastre a opta. Dar despre asta parcă am vorbit cu ceva timp în urmă… Acum, odată cu începerea liceului de către Bia mea, destinul ăsta mă urmărește parcă peste tot și îmi zâmbește ușor ironic, în ultima vreme întâlnindu-mă parcă din ce în ce mai des cu vechi colegi din aceeași clasă de liceu dar nu numai, totul culminând cu o întâlnire neprevăzută, dar cu atât mai mult emoționantă cu unul dintre oamenii cu care nu mă văzusem tocmai de la terminarea liceului.

Tot ca un frumos cadou al destinului aș putea aminti aici și despre telefonul primit exact de ziua mea de naștere de la același proaspăt regăsit coleg al generației mele. Omul, full de preaplinul emoțiilor trecutului și simțindu-mă total subjugat elementelor care compun atât de frumos viața asta – amintesc aici despre noi, oamenii – cu toate bunele sau mai puțin bunele noastre aptitudini sau calități – m-a sunat total neașteptat exact în miezul zilei, când primeam cu o voluptoasă nerăbdare (recunosc vinovat☺) fiecare telefon sau mesaj de felicitare. Și tocmai aici intervine marea schemă a sorții! Îmi dau seama rapid că drăgălașul meu coleg nu avea deloc habar că e ziua mea și pur și simplu a vrut să petrecem un timp împreună rememorând oameni, întâmplări. Vă jur, dragii mei – a fost unul dintre cele mai plăcute momente petrecute în ziua aceea. La fel de bine amintesc aici și despre telefonul primit la prima oră ale aceleeași dimineți de la adevăratul stăpân al inelelor de logodnă, mărețul Adi – care, cuprins de un dor subit m-a sunat doar să-mi audă vocea, realizând evident mult mai târziu că este ziua mea, sunându-mă apoi pentru a doua oară pentru urările oficiale😂. La fel de semimistic aș aminti deasemenea de bruscul apetit, atât de necaracteristic al frățiorului Auraș, zis și Piele sau Săgeată, chiar Petrol, care – cuprins de un avânt neobișnuit îmi tot făcea dedicații muzicale, trimițându-mi la fel de matinal o melodie după alta pe una dintre rețelele astea de socializare – făcându-mi telefonul să zbârnâie neîncetat. Mai pe seară, ne-am întâlnit la un pahar cu vin și i-am urat din adâncul inimii un călduros La mulți ani și să-i trăiască pretenașul, făcându-l să înghită cu greu în sec, înainte de a izbucni în râs.

Dar nu asta reprezintă coincidența cea mai mare de care aș aminti. Coincidență de gradul 8 pe scara emoției poate fi numită pășirea alături de fiică’mea pe poarta liceului meu, în prima ei zi liceală, prilej dat de găzduirea vremelnică a Colegiului Mihai Eminescu în spațiul fostului (se pare definitiv desființat, din păcate) liceu cu numărul 5, de chimie – așa cum îl știam cu toții, noi – generația anilor ’90. Vă închipuiți emoțiile noastre, ale Biei și ale mele, amestecate în mod cu totul neașteptat, nodul meu pus în gât completându-se perfect cu tremuratul picioarelor noii liceence.

Eu unul m-am convins de foarte mult timp de faptul că destinele noastre, ale tuturor sunt cumva predestinate. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la orice ambiție, orice vis – ba dimpotrivă aș putea spune! Mai mult ca oricând mi-ar plăcea ca TU, oricine ai fi – să te ridici în picioare și să-ți spui apăsat în primul rând ție că poți și vrei să faci numai ceea ce îți place. Voi veni și eu curând după tine, însă numai după terminarea celor câtorva zeci de situații lunare care stau cuminți și îmi așteaptă rezolvarea frumos aliniate pe biroul meu😊. După aceea voi ocoli un pic să-l iau pe fii’miu de la școală😃, însă apoi voi veni negreșit!