Păcatul

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Dintre toate păcatele lumii ăsteia pământești, eu îl am pe cel mai mare dintre ele. Îmi veți spune zâmbindu-mi poate pe bună dreptate (dar numai pe jumătate☺) că exagerez și mă alint suficient deja, riscând dealtfel să fac diabet – ferească Dumnezeu! – de la rafinatul rahat turcesc pe care îl mănânc cu atâta poftă pe aici…Și aș protesta numai cu jumătate de gură la vorbele voastre😁.

– Până la urmă doar nu ai omorât pe nimeni! – îmi veți spune liniștitor. Nu ai mințit! Nu ai furat! E adevărat – câteodată (mai degrabă des decât rar😃) ai tendința să vorbești prea mult, sau să scrii într-un fel neobișnuit (și care deranjează uneori probabil😶) – dar la bază ești băiat de treabă! – îmi veți spune pe un ton amical, aproape părintește. Parcă vă și simt mâna cum mă mângâie deasupra capului îmbărbătându-mă încurajator😅.

Și totuși de ce continui să mă frământ atâta? Păi ia să vedem noi ce-a mai rămas din cele 10 porunci, din Decalogul inscriționat pe tăblițele lui Moise!? Mai nimic – un fleac chiar! Aveți dreptate – chiar nu am de ce să-mi fac atâtea griji. Și parcă tocmai de aceea ar fi păcat să nu menționez totuși câteva cuvinte despre păcatul meu, care nu prea-i păcat îmi veți spuneți iarăși voi și chiar dacă ar fi fost cumva păcat, ar fi fost păcat să rămână nepomenit🤗.

Păcatul meu este păcatul tuturor bărbaților și personal, îl consider de fapt cea mai importantă slăbiciune dar și cea mai mare superputere moștenită direct de la străbunicul nostru comun – Adam.

Păcatul poate exista în oricare formă fizică – putând lua ușor aspectul stării de agregare solide a unui diamant pur dar și pe cea fluidă a unui lichid prețios aflat într-o sticluță de parfum de calitate sau cea gazoasă precum vaporii îmbătători ai aceluiași parfum. Dar păcatul poate lua forma și unui vis dar mai ales a unui gând numai. Conturul păcatului poate merge alături de tine zile, luni întregi, chiar ani de-a rândul cu același mijloc de transport. Îți poate zâmbi uneori dându-ți senzația că ești cel mai norocos pământean, la fel cum se poate încrunta la tine schimbându-ți dispoziția cu 180 de grade. La fel de bine păcatul te poate privi încurajator, numai pentru a-ți domoli avântul rapid cu o simplă ridicare a sprâncenii. Păcatul pândește uneori sorbind dintr-o ceașcă de cafea de cealaltă parte a mesei. Păcatul îți poate vorbi uneori despre un lucru, iar tu să auzi cu totul altceva. Păcatul îți poate fi prieten, o simplă cunoștință sau un străin total necunoscut ori numai un coleg, așa cum poate fi pe rând – asistent, secretar, medic, profesor, student, pictor, fierar-betonist, psihiatru, șomer, stomatolog sau polițist. Păcatul poate fi orice și mai ales oricine va dori el pentru că – nu-i așa? – Păcatul te ridică, păcatul te coboară/ Păcatul îți dă viață, păcatul te omoară.

Însă, la fel de bine – sunt perfect convins de un lucru și anume – cred cu tărie că ar fi fost păcat totuși să nu fi reușit să mă bucur din plin de toate necazurile❤, problemele❤, suferințele❤, dezamăgirile❤ create de…păcatul originar. Păi, spuneți și voi – n-ar fi fost păcat!?