10 Pro-verbe

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

În momentul (nefericit) în care conștientizezi acut presiunea – mută sau nu – celor din jurul tău cu privire la ceea ce/cum/cât și (mai ales) ce anume scrii ești tentat să îți urci sculele de scris în pod, să dai de pământ cu laptopul/mașina de scris/pixulcucernealăneagră/pana de gâscă ascuțită și să scrii 1)bătând câmpii – ori despre frumusețea vieții, despre mirosul de primăvară feeric sau – de ce, nu? – să îl înjurăm (și-nscris) pe Ragnea, Răticeanu, Monta sau pe Măria-Sa Werner I -ul…în fine – să scriem despre orice, numai despre ceea ce simțim cu adevărat, nu!

Și mai este o posibilitate – să ne ascundem cu toții într-o sfântă muțenie, acoperită cu pelerina bulletproof a filozofului făcându-i pe ceilalți să șușotească: ”Uită-te la ăsta! Om cu adâncă educație, cu minte sclipitoare…2)Înțeleptul tace și face!” Iar de câte ori ne mai întreabă cineva ceva/orice, să ridicăm capul și să-l privim direct în ochi pe interlocutorul nostru până când acesta va coborî învins privirea, urmând apoi să oftăm ușor dând din cap cu mina omului care le știe pe toate și este sătul de explicațiile inutile oferite oricum degeaba unor pifani, unor oameni care sigur nu vor înțelege profunzimea adevărului spuselor noastre. Pe românește – 3)Nu ne răcim gura de pomană!😄

Și totuși ar mai fi o cale – a treia: să depășești confortul anonimatului propriilor gânduri, cu alte cuvinte să depășești un pic linia convenționalului și să scrii – fie doar o părticică – așa cum simți, cum gândești…prin urmare să trăim periculos😅 conform zicalei – 4)Ce-i în gușă și-n căpușă! Dangerous, no?

Recent am reușit marea performanță de a ne uni (sufletește și fizic) câțiva dintre noi, cei mai frumoși oameni ai generației mele gimnaziale. Și iată cum a trecut și vârtejul ăsta plin cu emoții, cu energie electrizantă, cu pofta regăsită de a ne juca între noi – așa cum numai (oare?🤗) cei aflați la vârsta pubertății, cei aflați la granița pierderii inocenței o au și o trăiesc simplu, direct, natural…5)Cine se aseamănă, se adună!

O coincidență stranie a făcut ca tocmai în ziua marii reuniuno-rebeliuni a clasei mele E, fiică’mea să fie plecată într-o excursie sărbătorind astfel terminarea celor 8 clase. Prin urmare dețin recordul (unic cred la nivel mondial) petrecerii agapei în același timp cu propriul meu copil😀 – 6)Așchia nu sare departe de trunchi❤ (ferească Dumnezeu!😶)

Momente unice, emoționante la citirea catalogului celor prezenți – pupăturile lacrimogene, strângerile de mâini viguroase între băieți, ochii umezi ale tuturor fetelor – toate lucrurile astea făcându-mă să cred cu convingere că, cea mai importantă armă emoțională o reprezintă nostalgia. Oricum ar fi, toți cei prezenți nu au ce regreta, iar toți ceilalți absenți – motivat sau nu – pot spune cu năduf acum: 7)O mie de vorbe, un ban nu fac!

Despre magica noapte albă, împinsă dincolo de limite până dimineața târziu🤣 – dați-mi voie să nu scriu nimic, lăsându-vă numai imaginația voastră debordantă să zburde liberă și să vă confirm numai un lucru – esențial dealtfel – și anume că a fost una dintre cele mai TARI petreceri/reuniuni ever desfășurate (vă spune unul care se pricepe un pic la evenimente de felul ăsta😉). DJ-ul prezent, ospătarii, picolițele au semnat cu toții contracte beton de confidențialitate cu privire la interzicerea totală de deconspirare a nesfârșitelor minuni petrecute la aniversarea nunții sufletelor noastre😗. 8)Cine se trezește dimineață, departe ajunge! se potrivește de minune în cazul nostru – pe noi hărnicia purtându-ne pașii până a doua zi😉.

Nu mai 9)bat apa-n piuă și mă opresc aici, spunându-vă numai ceea ce continui să subliniez de fiecare dată în subsolul fiecărei scrieri ale mele, și anume – nu ezitați să mă faceți conștient de vreun lucru sau altul care v-a plăcut sau nu, recomandările voastre – ca de obicei – le iau în considerare cu maximă atenție și îmi sunt de un fantastic ajutor și sprijin pentru că, nu-i așa? – 10)Prietenul la nevoie se cunoaște!