Elsa

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Sigur nu-ți mai amintești – nu ai cum…dar tu ai fost prima! Mi-ai fost prima colegă de bancă. Și tu purtai pompoane dar tu plecai deseori capul încercând să te ascunzi, ca și cum voiai să te faci mică, neobservată. Priveai cu ochii tăi mari pe noi, ceilalți din jurul tău, iar mișcările îți erau atât de line, de încete, de parcă te temeai de efectul lor asupra mediului care te înconjura – de parcă ți-ar fi fost teamă să nu strici cumva armonia lucrurilor aflate în jurul tău.

Și mai e ceva – ceva atât de bine tipărit în memoria noastră colectivă, cea a clasei E, încât filmul mut al imaginii tale ni se înfățișează parcă de fiecare dată atunci când ne amintim de vremurile acelea magice, atunci când ne gândim la tine. Aveai o candoare lentă a mișcărilor, un tipar al gesturilor care ne amintea parcă numai de grația dansului unei delicate și maiestuoase păsări flamingo. Mișcările mâinilor tale, întoarcerile capului tău erau atât de calme, de discrete – cum nu mi-a fost dat să mai văd vreodată.

Cumva tăcut, cu aparentă resemnare, cu o decență bine mascată – tu întotdeauna ai fost prima dintre noi – tu ai fost prima din șirul fetelor aliniate la sport, tu ai fost prima dintre tinerele domnișoare cu un prieten din liceu – minune aproape de necrezut în vremurile acelea de demult – când toate gândurile noastre cele mai îndrăznețe își găseau loc cel mult în celebrele ORACOLE; tu ai fost prima dintre noi care a cunoscut cea mai mare fericire, însoțită și strâns legată de cea mai mare teamă – cea de părinte.

Ochii tăi, mândri purtători ai culorii gheții nesfârșite, au fost martorii multor dezamăgiri dar au și scăpărat aprins de fericire de mult mai multe ori. Cine dintre noi poate ști oare câtor lucruri neplăcute ochii tăi spectatori le-au fost; câte conflicte mocnite sau câte văpăi aprinse – ochii tăi de gheață au reușit să le stingă? Ai consumat câmpuri întregi de energie cu ferestrele sufletului tău asemănătoare unor lasere; ai ars fiecare lacrimă scursă evaporând-o înainte de a se prelinge pe obrazul tău, așa cum ai încălzit cu privirea ta fierbinte atâtea suflete apropiate ție – dar nu numai…Numai la tine am simțit puterea de regenerare rapidă a unui suflet rănit, de uitare a lucrului rău, uneori făcut cu intenție; numai tu îmbrățișezi, acceptând atât lumina, cât și întunericul.

Ai știut precum Elsa, Crăiasa Zăpezilor că puterea ochilor tăi poate fi și un blestem dacă nu e însoțită de o și mai mare putere – cea de autostăpânire, de control a emoțiilor. Și tu, mândră Elsa, tu ai fost tentată dar mai ales tentantă și ai știut cumva să găsești mai mereu drumul drept, mai degrabă în ciuda decât datorită magnificilor tăi ochi – tu,Mary cea cu vino-ncoa!

Să ne citim cu bine!

Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru

Please follow and like us:

5

20

20

20