Studenta cu ochelari

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Am să vă povestesc ceva din vremurile „bune”, vremurile apuse… Ați observat că întotdeauna vremurile „bune” sunt cele demult apuse? Așadar, prin extensie ar trebui să ne închipuim că acum ne este cel mai bine, acum reprezentăm cea mai bună versiune a noastră. Reușiți? Nici eu!😁

Dar să nu ne îndepărtăm prea mult…numai aproape cu vreo 2 decenii în urmă: când apa era mai albastră, iarba atât de verde, cerul senin fără nici-un nor, berea avea un gust desăvârșit, Cicioaica parcă nu era atât de rea (sau poate am uitat eu😎) – ei bine, s-a întâmplat ceea ce nu credeam niciunul din gașca noastră că se poate întâmpla – Morales s-a îndrăgostit! Da, da – „turcul” nostru fioros, MC-ul fiecărei petreceri, ieșiri, strîngeri de mâini, tăieri de panglică, atoatefăcătorul de loc pe terasă/vara/sâmbătăseara/laoriceoră, coordonatorul de joc al nesfârșitelor noastre derby-uri Steaua-Dinamo – yep! Îndrăgostit de o tânără studentă la psihologie, viitor psihanalist, o fermecătoare domnișoară (era să scriu șarpe) cu ochelari – Mălina. Fătuca asta depășea cu puțin jumătate din înălțimea maurului nostru dar compensa printr-o vivacitate, printr-o logoree – printr-un debit verbal infinit. Morales era iremediabil pierdut! Nu-i putea refuza nimic, niciodată.

Într-o frumoasă zi toridă de vară ne pregăteam să ne întâlnim toți 6 (cei trei mușchetari – Morales (Dan), Cotoiul (Adi) și cu voia dumneavoastră subsemnatul – însoțiți de muzele lor) la o frumoasă terasă locală pentru a ne răcori dar și pentru a ne pune la punct ultimele detalii cu privire la viitorul nostru sejur în Costinești. Sosim (Cicioaica și cu mine) cam în același timp cu Morales (împreuna cu studenta lui) și comand grăbindu-mă 2 halbe cu bere întorcându-mă iute (și vag rușinat 😶) către fete întrebându-le mai mult din ochi ce vor.

– Eu vreau un Spr… – începe Cici dar imediat se aude vocea pițigăiată a Mălinei:

– Noi bem 2 ape – minerală pentru mine și plată pentru Dan. Mă uit stupefiat către Dan (pentru că Morales era deja pierdut pentru mine din momentul ăla) și nu reușesc să-i întâlnesc privirea.

– Ne-am hotărât că bea prea mult și astfel de acum înainte nu va mai consuma alcool o vreme, continuă studenta.

– Știi ceva? Chiar ar fi bine o pauză să faci și tu – nu cred că va veni sfârșitul lumii dacă astăzi nu vei bea bere – aud vocea Cicioaicei.

Mă uit fiert la Dan și îi transmit telepatic toată considerația mea, prietenia mea veșnică, recunoștința deosebită pentru faptul că a reușit să mă facă să cunosc o studentă cu atât de multe aptitudini – în special apreciez faptul că a reușit cumva să se împrietenească (studenta) cu Cicioaica mea și chiar să dezvolte interese comune😠. Privesc fără să cred cum vine “băiatul” cu 3 ape (una bucată minerală pentru studentă și 2 ape plate pentru noi doi, mușchetari fără săbii) și 1 Sprite – și deja mă gândesc din ce în ce mai mult pe unde mama dracului o fi umblând Adi. Apare și ăsta după vreo oră – privirea fixă, ochii sticloși, mersul drept, numai vorba un pic legănată care îl dau de gol cu privire la starea de bucurie avansată în care se află:

– Ce fac băieții? Da’ fetele? Sorele, comandă-mi și mie o bere..Mă doare îngrozitor capul – probabil oi fi răcit.. Mă conformez automat și comand berea amicului.

– Dar unde-ți este jumătatea? Nu trebuia să ne întâlnim cu toții și să discutăm despre plecarea la mare? – întreabă Cici.

– Cicișor – la mare voi merge numai eu. Ne-am certat – o chestie urâtă, legată de Screech, ăăăă de frate’su. Aparent nu suportă să-i spun Screech – păi și eu de unde aș fi putut să știu?. Se întoarce fulgerător către mine, luându-mă martor:

– Îți amintești, Sorele când acum vreo două săptămâni i-ai spus Marinică toată noaptea lui frate’su? Doamne ce-am mai râs – și nu părea supărat deloc…Îmi amintesc rușinat de momentul „insulița” dar deloc de incidentul „Marinică”.

– Nu știi măh – insistă cotoiul – după ce am lăsat fetele acasă ne-am întors toți trei – și arată către noi doi și către Dan – și am continuat petrecerea pe insuliță.

– Confunzi datele, Adi!, încearcă Dan să stopeze avântul prietenului nostru.

– Confund pe dracu – ăsta răcnea la “Marinică” (și arăta deferent către mine), iar tu te-ai hotărât să faci o baie în lac voind să-l iei și pe picol cu tine. Mă uitam pe furiș către fete – astea erau într-o stare total diferită: Cicioica mai era puțin și exploda, însă studenta cu un calm deosebit anunță:

– Nu contează nimic pentru că Dan nu va mai bea! Niciodată!

– Nici Sorin! – continuă cu blasfemiile Cici. Adi se uită la noi, râde, comandă încă o bere și decretează:

– Atunci beau în sănătatea voastră…și distracție plăcută la mare!

Toate bune și frumoase, lăsăm toate neînțelegerile în spate și iată că perioada vacanței a sosit. Mă asigur mai mult din priviri cu prietenul meu de faptul că ne vom distra pe cinste și mă liniștește cu privire la embargoul impus de Mălina. Zâmbesc încrezător și pornim către Costinești într-un tren plin până la refuz și însoțiți de un miros de brânză râncedă de care nu am scăpat decât la destinație.

A fost o vară frumoasă, o vacanță splendidă, iar zilele petrecute atunci în Costinești nu pot egala cu nici-un concediu pe care l-aș face oriunde mi-aș propune să-l fac în lumea asta largă. Fiecare timp cu farmecul lui… Vreau numai să vă mai spun că studenta a reușit să ne scoată din toți pepenii pe toți cu toate interdicțiile ei, cu toate lucrurile bine știute, cu toate alifiile protectoare, cu toate umbreluțele, cu toate fobiile, dar în special cu totala inflexibilitate cu privire la bietul Dan. Curgea transpirația șiroaie după el la plajă și se uita la noi, ceilalți cum bem bere după bere; ni se făcea efectiv milă și jenă să bem făcându-ne să întoarcem rușinați capul.

Într-una dintre seri, cred ultima – petreceam cu toții la o terasă – mesele pline cu de toate – vin la rece, sticle goale de bere, chiar și o șampanie. Toată lumea veselă, prietenul meu în mod special. Dansa Dănuț al meu cum nu cred să-l fi văzut dansând vreodată. Studenta sorbea bănuitoare din paharul lui cu apă plată și se uita neîncetat la el. Eu nu prea eram în formă – mă durea o măsea îngrozitor și nimic (dar absolut nimic!) nu elimina durerea decât senzația limitată pe care mi-o oferea o bere rece. Băusem cred vreo duzină și jumătate de “draft”-uri cu bere și eram mai treaz ca ceasul deșteptător. Morales însă era pe val – dansa cu toate fetele, efectiv avea grijă ca paharele tuturor să fie pline, își pupa cu foc studenta – ce mai! Era renăscut! La un moment dat, veverița cu ochelari se apleacă conspirativ către urechea mea și îmi șoptește abia auzit:

– Sorin – vrei să îl însoțești te rog pe Dan până la baie? Se duce cam des și mă întreb dacă se simte bine… Mă uit surprins către Dan și într-adevăr îl observ când se îndepărtează iarăși către intrarea restaurantului. Îl strig să mă aștepte și mergem împreună către toaleta cârciumei. Intrăm, ieșim ușurați😊 și dau să mă îndrept către masa noastră când simt cum sunt apucat de mână de către amicul meu și mă trage către bar. Acolo, un tip înalt și binefăcut îl salută amical pe turcul meu de parcă ar fi cei mai buni prieteni și îl întreabă mai mult din priviri.

– Încă una?

– Două! Și duble…sunt cu amicul Sorel! Ne întinde două pahare cu o felie de lămâie, MORALES le preia – îmi întinde una mie și spune cu un ton scăzut, enigmatic:

– Cea mai bună tequila pe care ai băut-o vreodată, Sorele!

Am încercat fără succes să număr toate drumurile prietenului meu la baie în 3 ore și jumătate de când ajunsesem aici dar îmi dau seama după dragostea (de mușchetar) cu care mă privește că au fost destule…