Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…
- – Dacă va veni și Monica la meetingul vostru anual, atunci sunt liniștită că lucrurile vor decurge normal…
Tresar din gânduri auzindu-mi conSOARTA spunându-mi pe un ton neutru fraza de mai sus, cumva oferindu-mi astfel greencardul cu privire la intenția mea de întâlnire anuală cu vreo două mâini de colegi ai generației de aur din gimnaziul meu și devenită deja o obișnuință. Monica de mai sus este nimeni alta, decât Albă ca Zăpada, șefa clasei noastre de pitici URIAȘI. Înainte de a continua, v-aș ruga atunci când vedeți bolduite și cu albastru niște cuvinte să apăsați pe ele și să citiți. Vă veți face o idee cu privire la fiecare personaj în parte. Merită cu vârf și îndesat atenția voastră🥰…
Zâmbesc ușor amuzat la vorbele Cicioaicei și vă mărturisesc în premieră un lucru: niciodată, dar niciodată nu am plecat la vreo întâlnire cu copiii minune ai claselor mele primare cu așteptări prea mari. Și bine am făcut! Nu mă înțelegeți greșit, însă mai bine să ai așteptări mici și beneficii mari la astfel de teambuildinguri pe dos. Și Doamne, Dumnezeule Mare și Bun! Ce de beneficii, câte artificii senzoriale sau câte emoții reale și neașteptate ne cuprind pe toți de fiecare dată când ne întâlnim, așa cum v-am mai povestit pe ici, pe colo.
A strălucit în mod deosebit marele star mondial, marea speranță brună a ortodoxiei, magicul LORENȚO HAMAS. Omul e deja intrat în istorie ca inventator al hârtiei de xerox refolosibile, a apei minerale comprimate, precum și pionier al aviației spațiale. Prunariu are o icoană cu Dănuț😂 al nostru pe perete la care se închină cu adâncă admirație. Dan a inventat mersul pe jos între stațiile de autobuz, tot Dan reușind să (re)compună Luceafărul lui Eminescu. Dan este singurul bărbat care are în același timp și plete, și chelie. Are ritmul în sânge, iar faptul că insist atât cu ridicarea lui în slăvi este faptul că sunt cu adevărat invidios. Toate prințesele aflate în jurul lui sunt hipnotizate imediat de farmecul lui amețitor. El e parte din duo-ul magic pe care îl formează cu Elsa, crăiasa zăpezilor. Când e singur, Dănuț strălucește, însă lângă Elsa, Dănuț e orbitor. Amândoi pot spune cu mâna pe inimă că au fost niște copii minune, adevărați Superman și Wonderwoman, încercând de mici să zboare (de pe la etajul 4) și reușind adevărate miracole aterizând fiecare dintre ei pe moale: unul în cap, iar celălalt în fund. Au fost chiar vedete ale presei locale de pe vremea lui nea Nicu. Nu e puțin lucru…
Totul a început într-o frumoasă după-amiază de weekend, pe la ora 17, gândindu-ne că nu are cum să ne strice o mică relaxare de vreo 2 ore, adică 120 de minute sau 7200 de secunde. Nici nu știu când au trecut 43 200 de secunde, iar atunci când am părăsit localul mai mult invitați cu forța să părăsim incinta de către câțiva chelneri somnoroși și mă uit la ceas, am avut un mic șoc crezând că mi-a stat ceasul cumva, acesta oprindu-se la ora 5. Trecuseră doar 12 ore…
Nu aș vrea să intru prea mult în detalii cu privire la desfășurarea de evenimente pentru că nici nu se cuvine și nici nu ar trebui să intereseze așa de mult pe cineva în afara celor prezenți, dar cel mai mare șoc al reîntâlnirii noastre de vis a fost fără doar și poate venirea intempestivă și evadând fix dintr-un spital (dar nu de psihiatrie!!!) a magnificei noastre colege Cami, fetița cu pompoane, devenită între timp o adevărată damă cu camelii a generației noastre. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, însă fata asta a venit din București, conducând cu o mână aflată într-un ghips improvizat numai ca să fie alături de noi. Ăsta da caracter! Și atenție – nu a confirmat în vreun fel prezența, așa cum a făcut-o spre exemplu (și nu o singură dată) tânărul nostru coleg Mugurel, Dumbo de Rușețu, eternul fin cu tenul gros, care vrem nu vrem are câteva datorii (morale evident) să plătească câtorva dintre colegii săi😜.
Și am ajuns la finalul catalogului, sau a listei de copii prezenți. Am lăsat cumva voit la urmă prezența încântătoare a două dintre cele mai strălucitoare zâne ale clasei noastre, una brunetă, iar cealaltă blondă: Dana și Alina, alfa și omega, prima❤️ și ultima❤️, fetița cu coada de cal și Cenușăreasa. Frumoase, delicate, tonice, exuberante, încântătoare…
Nu mă pot împiedica să nu privesc către Albă ca zăpada, aflată fix în fața mea și să nu-i zâmbesc complice parcă citindu-ne gândurile unul altuia și bifându-ne contabilicește în gând încă o mică sferă de lumină în albumul întâlnirilor noastre magice. Voi avea cu siguranță așteptări mici cu privire la următoarea noastră reuniune și voi spera din nou să fiu dezamăgit😘.
Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos – un share e mare lucru
5
20
20
20