Toma, Mișu și cu Jerry

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Vestea a pocnit așa cum pocnesc dopurile vinurilor spumoase: jumătate cu teamă, jumătate cu fascinație!

  • – Sorele, avem șoricei!

Luați-o pasta’! Administrați voi vestea asta. Ce veți replica nevestelor voastre? O veți lua pe urmele păcăliciului de serviciu și veți începe cu glumițe de genul – Știu că avem câteva mouse-uri prin casă legate la laptopuri? Sau veți încerca mai degrabă să vă intrați în rolul de soț model, genul bărbat în casă gata să vă suflecați mânecile și să vă apucați serios de treabă?

Eu vă recunosc umil și fără vreo șmecheroasă falsă modestie, că îmi curge prin vene sânge de războinic, de viking de bărăgan, gata oricând să mă arunc în focul luptei, mai ales când e vorba de a impresiona câte-o domniță aflată în primejdie, așa cum mă gândeam eu că se afla în momentul acela și Cicioaica mea. Nu știu dacă ați aflat, sau dacă am apucat pe aici, prin vreun articolaș publicat să vă spun, de faptul că de vreun an și ceva ne-am luat inima în dinți și ne-am mutat cu cățel cu tot în casa visurilor noastre. Nu sunt cuvinte clișeice, ci doar purul adevăr. Casa asta ne bântuie mințișoarele și visele de vreo 5 anișori, reușind într-un final fericit să reușim tranzacția cu vechiul proprietar. Casa se află dealtfel foarte aproape de vechiul nostru bloc și treceam aproape zilnic pe lângă ea în drum spre școala lui fii’miu, uitându-ne cu jind și lungindu-ne gâturile încercând deseori să observăm poate câte ceva nou apărut în curtea casei noastre. Îmi amintesc chiar de un moment în timp de care dealtfel mi-e și nițeluș jenă, moment în care am tresărit puternic într-o bună zi în momentul în care trecând pe lângă casă și – luat de un avânt hipnotic – mi-am făcut o cruce mare ca și cum mă aflam în fața vreunei biserici. Pe scurt – am fost un pic (prea mult) obsedați de gândul ăsta și bine că a dat bunul Dumnezeu să se finalizeze totul cu succes până la urmă. Cum și cu ce urmări mai ales? Asta reprezintă o cu totul altă poveste și poate îmi voi face cândva curaj și vă voi povesti fabuloasa poveste a anului 2021. Spoiler alert – întreaga afacere reprezintă o tragi-comedie cu puternice influențe de horror glory.

Dar să revenim la oile noastre, sau la șoriceii noștri mai bine spus. Mă uit stupefiat la Cicioaica și o ascult cum continuă rezumând situația:

  • – Îți spun asta numai pentru că trebuie să mergem împreună la o farmacie veterinară și să luăm câteva capcane pentru șoricei, iar tu ar trebui să faci o comandă urgentă pentru un aparat din acela cu ultrasunete pentru alungarea dăunătorilor. – Ferească Sfântul să spui cuiva și în special să nu cumva să te scapi copiilor. – Acum nu mai negociem nimic: ne trebuie neapărat pisică! – Mâine îl voi aduce pe MIȘU acasă, motănelul de 4 luni de care îți tot zic să-l cumpărăm de la colega mea.
  • – Păi și cu TOMA ce facem? – întreb total prostește uitându-mă la cel de-al treilea copil al familiei, bișonul nostru maltez cu nume de motan de desen animat.

Nevastă-mea îmi aruncă o privire încărcată de binecuvântare, mierea și bunătatea revărsându-se în valuri din ochișorii ei, subsemnatul înțelegând perfect ce vrea să îmi transmită consoarta, totul bineînțeles urmare a glumiței aruncate de către amicul vostru. Dealtfel ăsta reprezintă și apanajul, sau avantajul dacă doriți al cuplurilor cu ceva vechime, așa cum este și al nostru – se înțeleg din priviri după un anumit timp. Așa că observ săgețile pline de iubire cu care mă lovește din plin privirea Cicioaicei, înghit apoi în sec și aștept umil să-și termine concluzia:

  • Dealtfel acțiunea principală pe care vreau eu să o întreprinzi tu este următoarea: SĂ NU FACI ABSOLUT NIMIC ȘI MAI ALES SĂ NU SPUI NIMIC, NIMĂNUI! – Ai înțeles!? – continuă cumva amenințător uandărumăn.

Și chiar asta și fac! Nu suflu o vorbă nimănui. Bine, nu mi-a spus nimic despre scris. Așa că mă apuc să scriu frumușel pe aici și să vă spun și vouă andărcavăr episodul meu domestic din Tom și Jerry. Bine, pentru liniștea mea interioară, dar în special pentru calmarea iureșului care sigur mă așteaptă după publicarea articolului ăsta, ȚIN SĂ REAMINTESC TUTUROR SĂ NU UITAȚI CUMVA SĂ CITIȚI CU ATENȚIE NOTA DE ÎNCEPUT. Literele sunt bolduite, scrise cu caps lock – astfel nimeni nu poate să spună că nu mi-am luat minimele măsuri de prevedere.

Revin cu povestea mea la momentul în care după primirea avertismentului mascat din partea Cicioaicei, aflu, evident tot de la soția prețiosului vostru povestitor, cum că, mai mult sau mai puțin, toți rezidenții aflați pe la case au trăit câte-o experiență asemănătoare. Bine, nu recunoaște nimeni fățiș și se oripilează ori de câte ori aud despre povești cu și despre șoricei. Însă, neoficial – toți oferă sfaturi. Așa cum sfaturi a primit și Cicioaica de pe la toate prietenele, cunoștințele sau colegele ei care au trecut prin ceva asemănător în trecut, sau care au cel puțin câte o rudă😀 care a pățit ceva asemănător.

Vă mărturisesc că sunt băiat crescut la bloc, dar cu vacanțele petrecute la bunici, la țară, iar prezența șoarecilor prin porumbare nu îmi era deloc străină. Însă despre șoricei pătrunși prin casă ne-a ferit Dumnezeu, cu atât mai puțin prin apartamentele din bloc. Bine, câteva incidente cu privire la câțiva jerei de genul ăsta rătăciți prin ghena de la gunoi sau cel mult aflați în tranzit printre țevile de scurgere de la baie am mai auzit. Dealtfel îmi aduc aminte de un incident din copilărie al cărui erou a fost chiar tata, Dumnezeu să-l odihnească-n pace! Așa că o sun repede pe Dida ca să îmi reîmprospăteze amintirea despre tata, dar nici nu apuc să îi spun frumos sărut mâna că mă ia repede pe sus:

  • – Știu, Sorine, mamă! – Mi-a spus Cici. – Ai mare grijă că ăștia vă intră în toată casa, băiatul mamei! – Dacă nu îi prindeți pe toți rapid, ăștia se puiesc…- Vezi că mai mult ca sigur sunt 2! – Îmi aduc și acum aminte de taică-tu, Dumnezeu să-l ierte! – L-a chemat vecina într-o zi, săraca îi intrase un șoricel în cuptor, închipuiește-ți. – Femeie singură, vecina chemase la ea pentru siguranță nu mai puțin de vreo 4 bărbați, dintre care 3 însurați și cu copii acasă! – Ia ghicește tu cine l-a prins dintre cei 4? – Ai dreptate, nu taică-tu sau ceilalți 2 vecini însurați. – Nu mi-a venit să cred când m-a chemat vecina să-l ajut să coboare jos pe Gigel al meu care se urcase strategic tocmai pe masa din bucătărie. – Ceilalți capi de familie erau pe rând, unul încuiat în baie, iar celălalt după ușa din dormitor.

Cu ce rămân eu după discuția cu maică-mea? Cu informația importantă că șoricelul se află mai mult ca sigur însoțit de o nevastă legitimă și cu legenda mai puțin de înghițit cum că bărbații ar fi în general ușor kkcioși, în special cei însurați.

Încep săptămâna cu inima cât un șoricel (și nu cât un purice cum sigur vă așteptați😁) și iau decizia de a-mi începe prima zi de lucru cu o cană mare și plină cu o cafea aromată, citind presa sportivă bineînțeles. Deh – Steaua mea (sau fcsb-ul lui nea Gigi) tocmai a bătut Rapidul în singurul derby de tradiție rămas în Liga 1. Aud notificarea uațapului și mă uit cu ochii holbați la imaginea trimisă de Cicioaica în care îmi apare un șoricel prins în capcana aceea modernă pe bază de lipici. Jpeg-ul cu JERRY este urmat de emoticonul ăla enervant cu maimuțica care își acoperă cu mâinile urechile și care are darul presupun să îndulcească orice veste oarecum neobișnuită așa cum este și cea pe care tocmai am primit-o. Îmi revin rapid din surpriză și încerc să-mi reiau lecturarea GSP-ului și a Prosport-ului online. Timpul trece și mă iau cu treaba uitând cu totul de orice fel de șoricei, pisici, căței sau alte animăluțe de pe lângă sau din casa omului. Astfel sunt surprins total când primesc iarăși un jpeg pe același nenorocit de uațap cu un alt Jerry nefericit…Tresar și îmi amintesc de vorbele maică-mii, cum că ăștia vin întotdeauna în pereche. Maimuța aia scârboasă care își acoperă de data asta gura însoțește din nou poza si e urmată de încă una rapid, ca și cum fiind două să poată îndulci mai bine pastila. Deja mă uit cu teamă la telefon, însă consider, sper eu, închis episodul șoricesc.

Exact pe la finalul zilei observ iconița de avertizare aprinsă în dreptul Cicioaicei și apăs cu un deget tremurând ecranul telefonului sperând la o veste bună, însă așteptându-mă la ce e mai rău. E adevărat că sunt prezente și vreo 7 maimuțe cu mâinile acoperindu-și ochii, însă m-am speriat degeaba: este doar o poză cu cea de-a doua soție a lui Jerry. Că doar n-o fi fost vorba despre vreun cumătru venit în vizită…Prin urmare, ca să rezum – sunt nu mai puțin de 3 de Jerry prinși strategic de către Cicioaica într-o singură zi. Nu-i rău deloc…Și săptămâna abia a început!🙈🙉🙊

Să ne citim cu bine!

Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos – un share e mare lucru

Please follow and like us:
error4
fb-share-icon20
Tweet 20
fb-share-icon20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *