Love Story

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Nici nu-mi pot imagina cum naiba pot sta acum lângă tine, amândoi cu gândurile noastre – amândoi respirând același aer, amândoi împărțind același spațiu – și totuși cu un ocean de regrete între noi.

Noi – cei care ne-am jurat unul altuia credință veșnică, noi – cei care am spus sus și tare că nu vom avea niciodată regrete, suntem aceeași noi care ne ferim acum unul de celălalt privirile ca și cum acestea ne ard.

Te iubesc! Dar e prea simplu să-ți spun doar cuvintele astea…De parcă tocmai universalitatea lor, folosința lor îndelungată de atâția și atâția nefericiți ai sorții nu fac decât să mânjească sentimentul meu înălțător, unic, definitiv.

Păi eu și atunci când te urăsc, te iubesc! Și atunci când tu dormi, ori mergi la cumpărături – te iubesc! Și te mai iubesc chiar dacă nu ești conștientă de lucrul ăsta uneori. Sau deseori. Sau niciodată! Și chiar dacă nu meriți vreo statuie, și chiar dacă nu merit să vorbesc în felul ăsta – eu tot te iubesc! Pentru că nu am încotro – nu am cum altfel! Știu – ai plecat puțin câte puțin, ai rupt fiecare punte și ai spus nu fiecărei întrebări nerostite. Dar tu nu înțelegi un lucru simplu: ești prizoniera mea, ești sclava te iubesc-ului meu. Indiferent că vrei sau nu, eu sunt regizorul propriului nostru film, iar tu – în ciuda strălucirii tale, nu ești decât un star de cinema supus voinței mele. Nu ai cum să evadezi nicăieri pentru că tu nu îți mai aparții.

Tu nu ești un păcat – ești o stare de fapt!

• – De ce ai rămas pe gânduri, Manole?
• – Mă gândesc cum să te fac nemuritoare, Anuțo…
• – Mai bine lasă deoparte gândurile astea de nemurire și fă-mă muritoare – îi surâde insinuant femeia celui mai nefericit meșter al istoriei noastre naționale.

…țrrr…țrrrrrrrr…țrrrrrrrrrr…ȚRRRRRRRRRRR

Ridic capul enervat din ecranul laptopului doar pentru a verifica cine mama naibii mă deranjează în plin moment creator al celui mai frumos roman de dragoste cu care literatura noastră va avea probabil șansa să fie îmbogățită. Normal – nu putea fi decât el – răvășitorul, cel mai latin dintre slavi și cel mai roman dintre daci – magnificul meu prieten, mentor, cumătru etc. – Pensionaru‘ Public nr. 1:

• – La mulți ani, Sorinele! Ho!! Nu te grăbi să mă corectezi așa cum o faci tu de obicei – știu că te-am sunat și ieri să îți urez la mulți ani, însă azi e o altă zi, nu-i așa? Și se știe de când lumea și pământul că se urează la mulți ani până la 1 februarie, uneori chiar până la mărțișor – chicotește în telefon maravigliosul meu amic.
• – Ce faci, nu ai început încă munca? Vezi că vin și eu mâine pe la tine la birou. Să ai și tu ceva pregătit – știi tu mai bine ce anume – ceva din contul 6231! Să nu spui că nici până acum nu ai reținut că e vorba de contul de cheltuieli cu protocolul. N-ar fi rău să pregătești o țuiculiță ca cea de data trecută. Bună rău! Ne vedem mâine în jur de 11 – hai pa!

Închide brusc nelăsându-mă cumva să-mi revin din șocul conversației purtate tot cu el – cu magicianul vorbelor. Zâmbesc gândului că inclusiv acum – după vreo 2 decenii de când îl cunosc – încă mă surprinde cu aplombul lui plin de energie explozivă. Îmi amintesc parcă ar fi fost ieri diminețile petrecute în compania marelui mareșal al zâmbetului – dimineți botezate din plin cu cafele sau cu ceaiurile speciale ale vrăjitorului meu prieten. Nu doar o singură dată am fost surprinși de către domnul director Dumitru Mihai în aceste mobilizatoare ședințe de lucru, iar amețitorul meu amic parcă de fiecare dată îl îmbrobodea copleșindu-l cu vorbele pe nea Mitică:

• – Să știți că ținem totul sub control, dom’ director! Sorinel – aici de față – mi-e de un imens ajutor. Să știți că totul este pus la punct. Doriți o cafea? Sau poate un ceai de gălbenele? Arătați un pic cam obosit…Să știți că nimic nu face mai bine decât o ceașcă cu ceai de gălbenele pe stomacul gol. Mie îmi face bine cel de prune… – aruncă mica șopârla întorcându-se către mine și făcându-mi șmecherește cu ochiul.
• – M-ai zăpăcit cu ceaiul tău! Am și uitat de ce am venit la chioșc. Mi-ai făcut părul creț cu sfaturile tale!
• – Acum chiar că glumiți, dom’ director! Știm cu toții că dumneavoastră aveați părul creț dinainte…

Așa că, deja înarmat cu buna dispoziție adusă de parfumul amintirilor de genul celor de mai sus – mă îndrept cu adâncă responsabilitate către minibarul/dulap/chicinetă aflat într-un colț al biroului meu pentru a verifica – contabilicește vorbind😁 – situația lichidă😋 a contului 6231. Privesc scrupulos cele câteva sticle care conțin atât băuturi răcoritoare, dar mai ales verific stocul celorlalte🤣, responsabile cu dezlegatul limbilor. Păstram cu sfințenie o sticlă cu țuică de prună de prima clasă – și asta numai pentru ocaziile savuroase, atunci când prim-ministrul pensionat binevoia să mă onoreze cu vizita lui. Știam că ar trebui ca nivelul sticlei de plastic de 2 litri să fie cumva la jumătate. Verific de încă vreo 2 ori – degeaba: sticla parcă se evaporase. Tocmai când mă uitam încruntat și acuzator la Margareta – pisica cu care îmi împart bunele și relele prin birou – mă sună telefonul ghicindu-mi parcă în felul acesta gândurile:

• – Sorinele – vezi că neglijent cum te cunosc – sigur lăsai înainte de sărbători sticla cu țuică în bărulețul tău de la birou și era păcat să se strice de la căldură. Așa că am uitat să îți spun că am luat-o eu acasă să facă și ea sărbătorile în frigider, alături de jaburdelul de la tata-socru (Dumnezeu să-l țină sănătos!). Și – ca un făcut – ghinionul ghinionului – spune tu cine m-a vizitat de anul nou și m-a sorcovit împreună cu cea de-a 3-a lui nevastă vitregă? Pretenașul meu din copilărie – domnul colonel Bujorel. Și tu îl știi pe ăsta – pofticios nevoie-mare. Ce s-o mai lungim? S-a cam ales praful și pulberea de țuiculița noastră. Dar s-a dus repede să știi – n-a suferit deloc! Așa că – ai și tu grijă – poate găsești vreo soră geamănă de-a zemei de prune cu care să-mi faci cunoștință atunci când vin mâine!

Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru