Piele&Os

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

– Salut, Auraș! Ești acasă? Aș fi vrut să ne vedem un pic. Mi-e așa de dor de tine încât am pregătit deja o jumătate de țuică. Ăla micu‘ este și el cu tine sau se află în deplasare? Ce zici, trec vreo jumătate de oră să ne mai conversăm nițeluș?
– Chiar mai puțin de-atât! – îmi răspunde mucalit cum îl știm stimabilul, marele meu amic Auraș, zis și Piele sau Săgeată, chiar Petrol. – Stai numai până vezi că se activează ăsta micu’! E nedormit și are un chef teribil de vorbă. Și tu știi că atunci când îl mănâncă limba sau e obosit, nu e decât un pas până la ceartă atunci când vine vorba despre el.

Ăsta micu‘ ați ghicit cu toții este Florin, zis Georgel – pe scurt Os, fratele mai mic al lui Piele și al meu (cu voia lui și a voastră, bineînțeles😂), partener de aventuri cu subsemnatul de-a lungul, dar mai ales de-a latul umilelor noastre existențe😁. Dacă domnul Piele reprezintă materia cenușie (sau cenușa🤣) trioului nostru frățesc, atunci cu siguranță Os e miezul. Eu doar mă autopropun fratele (nu degetul😁) lor mijlociu – cu șanse infime totuși să mă ridic vreodată la înălțimea valorii lor. Hai să spunem doar că eu am rolul sosului în delicioasa salată Piele&Os. Și dacă salata va avea un gust mai acru sau mai dulce tot mie mi se datorează (pardon! – reproșează). Astfel – nu doar o singură dată am fost nevoit să arbitrez nesfârșitele lor hârjoneli frățești care de cele mai multe ori se sfârșeau fără vreun câștigător clar, meciul reluându-se de la scorul de 0-0, fix a doua zi😀.

Pe scurt – ajung la frații brothers plin de un elan…frățesc și sunt primit așa cum se cuvine, cu playlistul de rap clasic de pe youtube pregătit, dar mai ales îmi mângâie privirea cele 2-3 sticle de whiskey și cele 2 bidoane cu vin alb (de Pietroasele aveam să aflu curând). Răsfirate pe masa/birou/bar aflată într-un colț al camerei se află parcă artistic împrăștiate alte câteva pahare sau cutii de bere, unele dintre ele nedesfăcute încă. De când închiderea cârciumilor datorată pandemiei de covid-19 i-a răpit lui Auraș bucuria recreerii binemeritate după ce se întorcea de la serviciu, camera lui s-a transformat într-un adevărat muzeu al băuturii. Mă uit jenat la sticla de jumătate de litru cu țuică pe care o țineam în mână dar sunt repede luat în primire călduros de cei doi getto daci:

– Florine, pregătește-i scriitorului nostru un platouaș. Știi tu – un picuț de tobiță, nițeluș de babic și neapărat un picuț de brânzică. Vezi să fie sărată, nu din cea dulce de-a mamei. Nu refuzi, așa-i poetule? – mă întreabă total inutil cu zâmbetul lui ironic Auraș.
– Dar poate nu vrea să mănânce nimic rece! Ce presupui tu mereu aiurea!?? – intervine aspru și total greșit dealtfel Florin. Și exact când mă pregăteam să protestez vehement și să-l corectez rapid, Os continuă reușind să-mi inunde gura cu spusele lui: -Tocmai am terminat de făcut o ciorbiță de burtă, Sorinele! Nu ai vrea tu să guști împreună cu noi un castron?

Mă uit la ei stupefiat și cred că e pentru prima oară când le dau la amândoi dreptate. Sau – pe românește – nu refuz nici platouașul cu răcituri, nici ciorbița de burtă. Și cum mama naibii să nu treci cu bine peste orice obstacol al vieții cu astfel de prieteni, cu așa primire, cu asemenea tratament al sufletului și totul pe vremurile astea pandemice!? Pentru că, dragii mei – pentru ca sufletul să fie sănătos, atunci și trupul trebuie să fie bine hrănit, iar căpuțul doar ușor amețit cu o țâră de alcool și cu un praf de limbarniță împreună cu câțiva prieteni buni și totul numai după ce ceri frumos voie Cicioaicei o învoire de vreo jumătate de oră, sau cel mult o seară prelungită de weekend. Și – ca totul să se încheie frumos, rotund – aud parcă precum un ecou vorbele marelui meu prieten, Piele: