Programarea

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Exact când credem că nimic nu ne mai poate surprinde, că am descifrat structura moleculară a fiecărei picături de ploaie căzută, a fiecărei frunze bătută de vânt, sau că niciun virus cu coroană sau fără nu ne mai găsește nepregătiți😉 – ei bine, dragii mei – exact atunci ar trebui să ne așteptăm ca VIAȚA asta să ne dea cu flit peste boticuri, bătându-și joc în cel mai original și neașteptat stil de toată siguranța noastră afișată, de toată aroganța sau infatuarea noastră prost ascunse, dându-ne câte-o lecție cu privire la cât de neputincioși suntem în fața…EI.

Sunt mai bine de vreo 10 luni cred din momentul în care am schimbat doctorul stomatolog cu unul nou. Nu râdeți! – știu, pare că vorbesc ca și cum amintesc despre schimbatul vreunei perechi de bocanci sau – de ce nu? – a unui fier de călcat😊. Însă – de felul meu sunt fidel unei idei, constant în alegerile mele, tradițional și stăruitor ca un câine credincios (era să scriu catâr încăpățânat😁). Am beneficiat de serviciile aceleași frizerițe timp de aproape 16 ani, mutându-mă chiar de vreo 3 ori după ea, imediat cum își schimba locația de activitate. Am o preferință pentru o anumită marcă de pantofi sport (și v-aș ruga să nu râdeți când vă voi mărturisi că am o astfel de pereche de fix 8 ani de zile – gândiți-vă numai la numărul crizelor mondiale care au trecut de atunci); am deasemenea o mare slăbiciune pentru un anume restaurant favorit, oftez și acum cu nostalgie după un anumit hotel din Venus la care m-am simțit excelent câțiva ani la rândul – asta numai până în momentul când transhumanța estivală dincolo de granițe mi-a cuprins și mie nevasta, Cicioaica abia așteptând să comande pe la vreo agenție altă vacanță imediat cum a revenit din ultima😁. Ce mai încolo și-ncoace! – sunt sclavul obișnuiței, oricine (interesat de lucrul ăsta, bineînțeles😋) putându-mi ușor ghici itinerariul unei zile obișnuite. Așa și cu vechiul meu stomatolog…Trebuie să recunosc că îi datorez fostului meu doctor dentist eliminarea fobiei mele cu privire la vizitele la dințar. Însă, omul a ieșit la pensie și – așa cum vă spuneam la început – VIAȚA asta minunată a potrivit lucrurile în așa fel încât să mă întâlnesc acum mai bine de 1 an și ceva cu primii mei colegi , moment de efuziuni sentimentale cu greu de descris. Dar despre asta am mai vorbit pe aici, pe colo. Una dintre cele mai strălucitoare prințese ale generației mele a devenit între timp o minunată și supercalificată asistentă medicală și profesează admirabil – ghiciți unde? – tocmai la un cabinet stomatologic, evident😀. Aș putea să vă spun că numai profesionalismul ei m-a convins să vin la cabinetul de care aminteam, însă aș spune adevărul doar pe jumătate pentru că mi-e imposibil să nu amintesc de farmecul deosebit al stelarei noastre eroine căreia dealtfel îmi e atât de greu să-i susțin uneori privirea sau să-i refuz – în cazul de față – invitația absolut încântătoare de a-i vizita cabinetul pentru detartrajul dentar bianual obligatoriu (și pe care nu-l mai făcusem în realitate de vreo 3 ani spre rușinea mea😂).

Voi, mă știți! – băiat civilizat – am onorat invitația și am rămas plăcut surprins de profesionalismul, de arta medicală desăvârșită a binomului doctoriță-asistentă. Și ce face drăgălașul vostru amic? Băiat cu bun simț, fiu unic al propriei mele mame – decid să îi fac o programare cui credeți? – chiar ei, măreței mele mămicuțe – superDida! Zis și făcut – vorbesc cu diva îmbrăcată în tulburătorul costum de culoare mov❤ (sau roz, după caz😍) și îmi programez mămicuța, neuitând să-i spun cu exactitate locația exactă și – mai ales – data și ora programării.

Luat cu treburile astea cotidiene care ne mănâncă micile celule cenușii una după alta, uit complet cu privire la ședința dentară a mamei mele și tresar așadar cu atât mai mult atunci când observ mesajul colegei mele care mă anunța de faptul că mama a lipsit de la programarea făcută. Vă închipuiți probabil deja roșeața urechilor mele și presiunea sângelui din vene care simțeam cum îmi urcă vertiginos către cap. Îmi spun totuși rușinat să nu mă grăbesc cu concluziile și să nu fi pățit ceva – Doamne ferește! – Diduța mea. Pentru că – dacă eu sunt superobsedat de punctualitate – reprezint numai varianta light a propriei mele mămicuțe…Dacă maică’mea are o programare la ora 11, apoi fiți convinși cu toții că încă de la 10.15 ar fi trebuit deja să tocească cu fundul canapeaua din sala de așteptare a cabinetului medical. Ce vreți? – Ce se naște din pisică, șoareci mănâncă…parcă așa se spune. Așa că – vă imaginați îngrijorarea mea. Apuc telefonul cu teamă și îmi sun mămica cu inima cât un purice:

– Bună, mamă! Ești bine? Unde te afli? – încep avalanșa de întrebări.
– Normal că tu habar nu ai unde ar fi trebuit eu să fiu astăzi. Pentru că tu uiți că ai și tu o mamă și nu poți să o suni mai des și să o întrebi și tu ce mai face sau dacă are nevoie de ceva anume… – începe Dida avalanșa de gratulări, aflându-se se pare într-o formă de zile mari.
– Cum adică unde sunt?, continuă mama ilustrului vostru artist cu pereche. Ai uitat că mi-ai făcut o programare la un cabinet stomatologic? Acum sunt să-mi fac o poză la dinți sau radiografie dentară, parcă așa se numește…M-au trimis de la cabinet direct aici. Să știi că nu prea mi-a plăcut cum m-au primit. Nici măcar nu mi-au găsit programarea făcută de tine. În condițiile în care am tot insistat spunându-le că tu mi-ai făcut programarea. Probabil le-a fost rușine să-și recunoască greșeala, dovadă că m-au primit imediat și m-au trimis apoi direct aici!

Acum aș vrea să știu dacă reușiți oare să vă închipuiți un nene oarecare aflat cu gura larg căscată și care are o expresie pe față de parcă tocmai ar fi fost martorul aterizării unei farfurii zburătoare fix în sufrageria proprie? Cam în felul ăsta cred că arătam probabil eu în timp ce încercam să continui să am un dialog coerent cu maică’mea, încercând în același timp să mă prind dacă nu sunt cumva victima vreunei farse elaborate:

– Unde ești concret, mamă? Și unde spui că ai fost mai exact? – mă bâlbâi aproape incoerent.
– Știi ceva, Sorine-mamă? – începe Dida să se enerveze de-a dreptul și să-mi taie elanul. Nu-mi arde deloc de glume! Sunt pe str. Chiristigii să-mi fac un film dentar. Sunt obosită și nu mă mai întreba atâta unde sunt.
– Vrei să spui poate că ești pe str. Mioriței…Acolo știu că e singurul laborator profesionist al orășelului nostru. Pe str. Chiristigii nu se mai fac filme dentare de peste 30 de ani.
– Am spus că sunt pe Chiristigii, ce nu pricepi? Ăăăă..stai așa! Ai dreptate – pe Mioriței mă aflu. Însă cabinetul l-am nimerit bine – pe strada Alexandru Vlahuță – exact cum mi-ai spus tu…
– Cabinetul e situat pe strada Alexandru Marghiloman, mamă! – bâigui eu un răspuns aproape neauzit, așa – mai mult pentru urechile mele.

Îmi tot construiesc diferite scenarii în minte și încerc să vizualizez așa cum pot – limitat de propria-mi imaginație totuși – felul cum a intrat maică’mea sigură pe ea în cabinetul acela stomatologic, îmbrăcată în hainele de duminică😊 și ușor iritată de neatenția ălora care i-au șters programarea făcută cu săptămâni înainte de copilașul ei. Ce-o fi fost în mintea acelor oameni, presupun dealtfel deasemenea și ei mândri membri activi ai societății noastre medicale locale – habar n’am! Însă, siguranța afișată și binecunoscută a Didei – care știe ea mai bine unde se află și ce face – e posibil să-i fi convins și pe ăia că-s doar niște incompetenți care nu sunt în stare să respecte nici măcar o banală programare și i-a făcut de urgență să-i facă loc pe lista urgențelor din ziua aceea – respectabilei doamne îmbrăcată în țoalele de biserică.

Și acum dragii mei, spuneți-mi voi – cum putem noi oare, furnici mai mult sau mai puțin harnice – însă lipsite total de talentul de a fabrica povești cu umor sau poate tragedii – cum putem, spuneam – să ne măsurăm vreodată cu marele arhitect al universului, cu marea zeiță a tuturor lucrurilor bune sau nebune – așa cum este numai EA – VIAȚA?