O zi frumoasă

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Cineva spunea despre cei care scriu – despre scriitori într-un cuvânt😜 – că nu au secrete. Se dezgolesc de toate cămășile lipite de corp, întocmai precum foile unei cepe și sunt condamnați la transparență. Un asemenea lucru s-ar putea spune că mi se poate aplica și mie – cu toate că eu sunt la ani-lumină de pompoasa titulatură de scriitor și anume doar din cauza unui lucru banal, simplu, insignifiant – nu știu să scriu. Sau mai bine spus – sunt convins de faptul că, mai degrabă eu scriu instinctual decât cerebral, cuvintele prinzând viață singure, ca și cum ar ieși eliberându-se de undeva din interiorul meu. Scârboasă imagine, nu-i așa😁? Am o teamă teribilă față de nesuferita asta de gramatică a limbii române și mă lupt permanent (pierzând aproape fiecare bătălie) cu tentația de a lungi la nesfârșit frazele.

Câțiva prieteni chiar mă întreabă pe jumătate uluiți, pe jumătate cu reproș cum pot să mă descopăr în felul acesta și să-mi afișez anumite slăbiciuni, dezvăluind chiar lucruri intime și care mi-ar dăuna cumva într-un fel imaginii mele sau familiei mele. Eu aș merge mai departe și aș spune că nota relativ importantă de mai sus, cu referire la atenționarea cu privire la faptele scrise pe aici care pot fi adevărate sau nu, însă cu siguranță inspirate din realitate; nota, spuneam – e așezată strategic numai cu unicul scop de a înlătura orice umbră de suspiciune a oricăruia dintre cei care citesc bălmăjelile mele și se recunosc în vreuna dintre ele (dintre bălmăjeli😊). Și aș accentua cu o linie îngroșată certitudinea că orice experiență personală povestită de ilustrul vostru subsemnat, chiar dacă nu ar fi trăit-o întocmai cum o scriu pe aici sau oriunde, parcă ar fi fost totuși păcat să nu se fi întâmplat astfel😉.

Și tuturor celor dintre voi care cred în continuare că mă expun cumva inutil vreunei judecăți ale vreunuia sau ale altuia, am să le spun ceva ce bănuiți și voi de ceva vreme: cunoștințele, apropiații, chiar prietenii voștri vă cunosc deja foarte bine sau cel puțin aşa au impresia ei și cu siguranță au deja o părere formată despre voi. Uneori (mai degrabă deseori) această părere poate fi nu chiar așa cum v-ați fi închipuit, imaginea cunoscuților voștri despre voi fiind mai degrabă defavorabilă vouă și chiar pe alocuri nereală. Și să nu-mi spuneți mie că voi vreți să aplicați politica struțului sau pe românește ce nu știu, nu are cum să-mi facă rău. Ați avea dreptate numai pe jumătate sau pe termen scurt mai bine spus – când, pentru odihna creierașului vostru, lucrul ăsta poate funcționa.

Însă aș vrea să știi – prietene – că noi am aflat despre tine cu toții că îți place să bei poate un pic prea mult sau că ai călcat nițeluş strâmb (știm chiar și împreună cu cine ai făcut-o sau poate numai bănuim, dar nu-i așa? – e tot aia☺); cunoaștem cu toții că ai fost pește (și nu mă refer aici la zodie😁) cu şeptel într-un trecut nu prea onorabil, iar acum ești imaginea simbol a românașului verde care votează pentru familia tradițională. Dar știi tu oare cu adevărat ce nu știm noi sau poate cunoaștem prea puțin despre tine? Oare cum ești tu cu adevărat în sufletul ăla al tău chinuit (suntem convinși de lucrul ăsta😊) și mai ales ce simți tu atunci când te privești în ochi în oglinda din baie? Sau tu te uiți în oglindă numai pentru a te bărbieri sau pentru a te machia – după caz😊? Și mai știi tu oare că noi, majoritatea – suntem mai degrabă dispuși să te judecăm rapid și de cele mai multe ori nedrept? Știi tu oare că, cu cât vrei să nu se afle nimic despre tine sau să ascunzi poate vreun secret rușinos – cu atât trecutul te va prinde din urmă? Și ce vei face atunci, prietene? Cum vei gestiona atunci lucrul acesta?

Dar să lăsăm deoparte gândurile astea mult prea serioase pentru ziua asta fantastic de frumoasă și hai mai bine să-ți spun ceva. N-ar fi oare mai bine să mă suni tu pe mine imediat ce termini de citit pe-aici și să mă întrebi de sănătate sau pur și simplu să mă inviți la o cafea azi sau mâine ori când vei vrea tu? Sau dă-mi un mesaj cel puțin și spune-mi acolo ce vrei tu, întreabă-mă fix ce dorește inimioara ta sau doar salută-mă în ce fel vei vrea tu. Și nu lăsa să treacă o bună ocazie să-mi spui exact ce gândești sau poate – și mai bine – nu lăsa să-ți scape posibilitatea să mă înjuri cu sete (dar pentru bunul Dumnezeu – fă-o cu stil😊). Nu de alta, dar e păcat de ziua asta atât de frumoasă…

Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos – un share e mare lucru
Please follow and like us:
error4
fb-share-icon20
Tweet 20
fb-share-icon20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *