Noi românim!

Notă relativ importantă: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Mi-e în egală măsură atât ușor, dar în același timp și foarte greu să scriu despre singura calitate din lume care ne unește pe toți, pe voi toți care-mi citiți rândurile astea acum, pe noi toți care ne sincronizăm bătăile inimii la unison atât de rar, însă atât de electrizant, de înălțător atunci când reușim lucrul acesta. Unii ar spune că reprezentăm mai degrabă o dizabilitate, decât o abilitate – alții ar comenta grăbiți că suntem parcă blestemat de ghinioniști, în loc de incredibil de norocoși. Voi încerca așa cum mă pricep să vă reamintesc câte un lucru sau două despre calitatea, abilitatea, norocul de a fi români.

Știu – îmi veți spune că suntem sătui până la refuz de orice fel de efuziuni patriotice (deseori exagerate, uneori chiar false), că ne e lehamite nouă destul de fățărnicia unora sau altora, așa cum sigur ne vine greu să ne mai credem unul pe altul. Și totuși, iubirea! – cum spunea Adrian Păunescu. Dacă voi încerca să vă spun un lucru simplu, evident – cum ar fi acela că tuturor celor plecați în toate colțurile astea ale lumii sigur li se va face dor de România noastră la un moment dat, îmi veți spune probabil amar că, mai ales celor care au reușit într-o parte sau alta a planetei, le va trece dorul cu siguranță uitându-se pe geamul vilei lor impenetrabile sau privind din biroul lor hiperdotat dintr-un colț de zgârie-nori al vreunei multinaționale arhicunoscute. Ar avea un moment de slăbiciune probabil în preajma Paștelui sau a Crăciunului, vor fi cuprinși parcă de un fior patriotic de 1 Decembrie dar cam atât. Dar mai e ceva – așa simt, asta vă spun, vouă românilor de aici, de oriunde. Oricât de bine sau de rău v-ar fi în lumea asta mare, voi – cei născuți în România veți fi întotdeauna incompleți fără aerul ăsta românesc. Când veți fi triști sau bucuroși, furioși sau doar resemnați veți găsi alinare și înțelegere tot într-un român de alături. El va ști cum și cât ești tu de mândru pentru copilul tău, bucuros pentru mașina ta nouă sau mulțumit cu noul tău loc de muncă. Un român va simți cel mai bine cât și cum te doare uneori nepăsarea, nedreptatea sau disprețul celorlalți. Îmi veți spune că e simplu atunci – cât timp diaspora este unită, atunci veți avea România alături. Și aveți dreptate! Dar calitatea, abilitatea, norocul ăsta fantastic de a fi român tot de aici își trage seva. Aici este singurul loc de încărcare a tuturor bateriilor românilor de pretutindeni. Numai aici, zâmbetele celor care pozează pe vreun grup de socializare sau pe un altul prin toate colțurile lumii – numai aici spuneam sunt cu adevărat fabricate din inimă. Mă veți contrazice poate, îmi veți aduce probabil unii dintre voi contraargumente solide sau poate alții chiar mă veți blama spunându-mi că ceea ce spun pe aici nu reprezintă altceva decât frustrările unui amărăștean local cu aere patriotice. În apărarea mea, de fapt în apărarea celor spuse de mine te voi cita ca martor al apărării tot pe tine. Și te voi întreba privindu-te fix în albul ochilor, dincolo de cuvintele astea: Nu crezi că suntem cea mai fericită nație de pe pământ atunci când ne aflăm aici ? Nu simți că ești cu adevărat împlinit doar aici? Nu-i așa că șoriciul sau sarmalele numai aici au cel mai desăvârșit gust? E adevărat că mărțișorul oferit cu emoție și purtat cu mândrie, numai aici se transformă într-un adevărat diamant parcă rupt direct din suflet?

Și ar mai fi ceva – un lucru pe care îl simțim în ultimul timp din ce în ce mai acut, mai profund – cum devine o certitudine, o forță de luat în seamă de oricine. Substantivul nostru comun român/româncă, adjectivul românesc, chiar marele nostru substantiv propriu România își unesc puterile și creează un verb imperativ cu o forță din ce în ce mai mare și cu o valoare recunoscută de întreaga planetă. Parcă simțim din ce în ce mai puternic dorința de a înlocui grupuri de cuvinte cum ar fi noi mâncăm românește, noi trăim românește sau noi simțim românește cu mult mai completul și incisivul Noi românim!

Să ne citim cu bine!

Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos – un share e mare lucru

Please follow and like us:

5

20

20

20