Amazoanele

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Să încep tocmai acum confortabil să scriu numai la persoana a 3-a? Să încerc să vă aburesc cumva și să o dau după copac, să arunc pisica moartă peste gard, să mă ascund după degete (sau după unghii – cum spunea maestrul Gică Hagi😁) și să încep fiecare povestioară cu: ”Am cunoscut un prieten bun care…”? Nu! Deloc! Voi, mă știți! Vă voi face atenți încă odată să citiți cu luare-aminte Nota relativ importantă😀 de la început și – numai dacă vă place ce urmează să citiți – să urmați îndemnul cuvintelor din subsolul fiecărei povestioare.

Cu astea fiind spuse încep prin a vă spune că, undeva la începutul ultimului an de liceu mă aflam în plin avânt cutezător, eram un pionier în….toate și încercam orice, oricând, aproape oricum😋. Ce mai, încolo și încoace – eram imaginea/afișul/posterul perfect al micuțului pionier cu cravată roșie de ieri care, făcându-se mare și pătruns de cele mai (im)pure sentimente, încerca să cucerească noi culmi, să pătrundă cât mai multe mistere. V-ați făcut o idee presupun de felul în care funcționam pe atunci😉 – vă amintiți – sunt sigur de asta – și voi de explozia de sentimente, vise – de amalgamul de simțăminte de atunci. Ideea de bază este că eram cuprins de elanul plin de energie al tinereții😎.

Dar dragii mei – spuneți-mi voi mie – care dintre voi, cine ridică frumușel mânuța sus și îmi spune că a reușit performanța să fie fermecat, subjugat de ochii verzi, de părul blond al unei FE NO ME NA LE perechi de… surori gemene!!???? Nimeni? – hmmm, mă gândeam eu…

Mă aflam cu câțiva camarazi bine trecuți prin toate încercările, toate capcanele, precum și cam toate micile-mari plăceri primite sau oferite de-alungul a 4 ani fermecători de liceu și admiram cu un aer superior, condescendent chiar – noile achiziții făcute de liceul nostru, cu aplecare în mod special către noile boboace, evident😎. Printre privirile speriate ale copilițelor îmi alunecă deodată ochii atrași ca de un magnet nevăzut către fantasticul full de ași cu…dame în coadă😅.

Frumoase de îți tremurau genunchii – oricât ai fi fost tu de sigur pe tine, de bad boy al liceului, de erou exploziv al cancelariei profesorale – de ori de câte ori treceai printre ele (înconjurându-te la propriu cu…ele😅) simțeai cum inimioara îți bate de două ori mai puternic ca de obicei😶. Eram exact în dilema măgarului lui Buridan însetat și mort de foame aflat în fața unui balot cu paie și al unei găleți cu apă😄. Și cam la fel a sfârșit și mica dar de neuitat explozie din pieptul meu – s-a stins înainte de a începe cu adevărat. Nehotărât, subjugat de ochișorii lor atât de perfecți aliniați, de felul similar în care mă priveau, modul absolut încântător cu care roșeau de fiecare când le zâmbeam – am visat o perioadă numai amazoane care semănau identic una cu cealaltă și care mă salvau de la înec. Și toate – fără excepție – aveau ochii verzi, pletele blonde, însă în vis – războinicile astea nu îmi zâmbeau deloc, ci mă priveau încruntate și mă înțepau cu sulițele lor😄😄. Nu începeți acum să mă analizați freudian – nu are sens și e tardiv…😂

Cert este un lucru – nu știu cum mama naibii se face – însă, înaintând cu pași hotărâți spre maturitatea deplină😅😄 și acumulând din ce în ce mai multă înțelepciune😊 – îmi răsar în memorie tot felul de mici baloane închise cu amintiri de felul acesta… Doamne – și cât de frumoase sunteți și acum, ținute prizoniere atât de bine în Versailles – ul memoriei mele, voi – Daniela și Mihaelagemenele amazoane!

Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru
Please follow and like us:
error4
fb-share-icon20
Tweet 20
fb-share-icon20

2 Comments

  • Citesc tot ce postezi,de vreo 2 luni!Imi place sa te citesc si ti -am recunoscut talentul!Azi,am citit despre mine si sora mea,geamana si mi ai adus un mare zambet pe fata,bucurandu ma ca facem parte din amintirile si gandurile tale ,exprimate atat de frumos!Multumesc!!Te urmaresc cu interes!

    • Mă bucur că ai reușit să te identifici ca una dintre “amazoanele” mele dragi…Îți mulțumesc pentru cuvinte, Daniela!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *