MujaheDINUL

Notă relativ importantă😃: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Și iată că a aterizat și apostolul minciunelelor, preafericitul legionar al desertului (cu nuci și frișcă😀), mujaheDinul cu sabia-n dinți și kalașnikovul în mână (sau invers😉) – a venit, spuneam, spulberând totul în calea lui, a răvășit cu scurta dar intensa lui vizită întreaga armonie (și așa destul de șubredă de altfel) a celui mai în vogă grup creat vreodată pe vreo rețea de socializare – grupul clasei E.

Deși meteorică, apariția cikiceanului turbo pe rețeaua de socializare unde grupul clasei E crează istorie (sau isterie – inventând de altfel o noua specie de relaționare socială strâns legată de spectrul medical și cu aplecare în mod deosebit către ramura neurodegenerativă sau cucubau – pentru inițiați😁) – a lăsat, spuneam, urme adânci în sufletele celor câtorva zeci de ocupanți ai grupului nostru – impactul putând fi foarte bine asemuit cu o mică bombă nucleară. Închipuiți-vă că, aparent fără vreun efort prea mare, din câteva vorbe bine țintite – a scos din minți pe vreo câțiva grei ocupanți ai grupului mai sus-amintit – loviturile lui fiind năucitoare, putând fi foarte bine asemuite cu cele ale unui ninja bine echipat. Omul a reușit să transforme în mod strălucit și original celebra zicală a marelui Cezar: Veni, Vidi, Vici – în mult mai potrivita și actuala: Veni, Vidi, Fugi sau – de ce, nu? – Veni, Scripsi, Insanus sum (am venit, am scris, am înnebunit😀).

Numai o minune dumnezeiască a făcut ca micul nostru dromader de câmpie să nu se întâlnească – fie și numai virtual cu celălalt magician al vorbelor, Messi al driblingului verbal, electricianul cu plete – marele și dragul nostru Lorenzo Hamas. Ar fi ieșit (spun unii) un meci pe cinste al ideilor, al experiențelor de fel de fel, un combat de răsunet al vitejiei interstelare😁. Eu, sceptic de felul meu și fricos – nu-mi puteam închipui după ciocnirea mutanților XXX – decât numai imagini apocaliptice reprezentând pământul răscolit, livezile pârjolite, fântânile otrăvite – încleștarea titanilor neavând cum să lase altfel decât urme adânci în topografia actuală. Acum, gândindu-mă la adăpostul ecranului de laptop, nu mă pot împiedica să nu-mi fac scenarii cu privire la cum ar fi decurs ostilitățile: parcă-l și văd pe Dănuț aruncând un upercut verbal scrântindu-i mandibula (era să scriu cocoașa😉) celuilalt Dan – dar de data asta Daniel; iar pe rambodemicro5 mi-l închipui ripostând apoteotic și aruncând cu o ploaie de donații peste capetele noastre, ale tuturor – folosind arma lacrimogenă și impresionându-ne până am sfârși să ne plângă de milă până și cel mai emotiv…emo.

Cu toate astea, te iubesc – femeie! – parcă așa spunea maestrul Bănică într-unul dintre cântecele lui. Cu toate astea – te iubim, mujaheDinule: numai tu poți fi musulman de weekend, care salivează la gândul costițelor de porc – de parcă așa ar merge treaba cu religia asta. Numai tu, Cămilă frumoasă – te poți vitaminiza savurând viermi trași la tigaie. Numai tu – Adonis al mersului săltat – poți aprecia la adevărata valoare întreaga paletă exotică a bucătăriei chinezeasco-coreene (sau mai bine spus coreeano-chinezești🤔), cu faimoasele ciorbițe cu tăiței și…căței cu pedigree, savuroasele cotlete de cotoi adolescent (cu mujdei aromat👌); doar tu – mare apărător al năpăstuiților – te poți delecta apreciind cu mare măiestrie deliciosul mousse din codiță de șoricel de stepă.

Te iubim – spuneam – pentru că tu – Daniel D – spre exemplu – aveai cel mai exuberant și atipic mers care mi-a fost dat să văd vreodată – mersul tău săltat – canguresc, pe vârfuri putând fi recunoscut fără probleme drept marcă înregistrată. Tu faci parte integrantă din corpul nostru, al clasei E; ești și tu copilul domnului Tudor pe care, îmi amintesc și acum foarte bine cum l-ai impresionat până la lacrimi cu o compunere pastelară, dându-te (și dându-ne pe tine😎) exemplu în fața clasei și făcându-ne pe noi, ceilalți, invidioși.

Parcă începând numai de atunci, tu – marele nostru pistolar stelar – ai împins puternic pieptul în față și – privindu-ne cumva superior – ai început marea aventură a poveștilor tale cu arme de DISTRAGERE în masă.