Quiz Night

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Cunoașteți și voi, ca și mine – sunt sigur dealtfel – sentimentul acela, confortabil, nobil, uman până la urmă – care e portretizat, explicat cel mai bine cu momentul când te afli acasă cu ai tăi si te simți atât de bine știind că va urma o seară obișnuită de la mijlocul săptămânii, de care te vei bucura în liniște, încercând să acumulezi resurse de energie pentru a înfrunta cum trebuie provocările zilei de mâine…

         Voi, mă știți! Pudic, rușinos, cu o mare doză de autosatisfacere personală (a se citi – lene😊) – nu îmi place mai deloc să socializez, detest să ies din cuibușorul meu când primesc vreo invitație undeva – și numai insistența Cicioaicei – exasperată probabil de aportul meu mai mult decât suficient cam la tot ceea ce poate aduce (atât cât e posibil😉) un soț unei familii – mă convinge să ies la o cafea cu vreun amic sau altul. Spre exemplu – nu mai departe de zilele trecute – mă sună unul dintre cei mai vechi prieteni (prin urmare – dintre cei mai buni). Prins cu spălatul veselei – ocupație pe care o fac de fiecare dată cu mare drag – consider dealtfel acest obicei mai mult un fel de sport domestic, de relaxare plăcută – cu mâinile pline de clăbuc – rog consoarta să răspundă:

  • – Unde mama dracului ești, Sorele!?? Te aștept de o jumătate de oră în club. Mișcă-ți fundul ăla puturos mai repede încoace și să nu îndrăznești să mă minți iarăși că nu îți dă voie Cici!
  • – Bună, Adi! Sorin e ocupat – rezolvă niște integrame la bucătărie. Prin urmare așa spune – că nu îl las eu. Hmmm…
  • – Dacă întradevăr completează integrame – întreabă-ți soțul ce zi urmea după marți și vine înainte de joi, iar seara e concursul de quiz. Tu ce mai faci? Copiii sunt bine? Vă aștept în weekend pe la noi.

Simt cum perișorii aflați pe ceafă mi se ridică ușor și mă întorc cu cel mai nevinovat aer din lume către soția integramistului:

  • – Spune-i că am uitat! M-a prins treaba asta incitantă și am uitat complet. Și te rog să nu încerci să mă convingi – pentru că nu voi pleca! Am spus, nu – nu rămâne…bine – dacă insiști tu – și numai pentru tine – voi accepta să plec – cu toate că nu am niciun chef. Abia așteptam să ne cuibărim împreună la filmul ăla romantic, nou apărut pe Netf
  • – Vezi să nu faci gălăgie când te întorci, mi-o taie scurt Cicioaica. Și când pleci, te rog să iei și gunoiul. Nu știu dacă mai recunoști drumul către topogan.

Treaba e simplă – dacă doamna zilelor și nopților mele îmi spunea: Faci cum vrei! era grav – era semnalul că întradevăr trebuie să fac cum vreau, evident😁 – adică  să continui minunata activitate de spălare a veselei, urmată apoi de aceea a urmării filmului. Dar astfel – inspir adânc, îmi reprim cum pot dezamăgirea maximă😂 că voi pleca la un pahar de vorbă (și nu numai) cu băieții – în loc să stau acasă liniștit, uitându-mă până îmi vine rău la cine știe ce dramă  romantică și îmi scot cu un gest plictisit mănușile de menaj din mâini, oftând în același timp adânc de parcă nimic nu mi-ar fi făcut mai multă plăcere decât să continui ceea ce tocmai încetasem să fac. Încerc, mai mult de formă – un protest cu voce joasă și o șterg iute pe ușa apartamentului de teamă să nu se răzgândească cumva divina. Aud – în graba cu care sar câte 4 trepte pe scara blocului – cum îmi bipăie telefonul. Lovesc involuntar o viitoare babă, actuală gospodină de genul răspândac de bârfe, aflată pe scara blocului și care se prefăcea că scutură preșul de la ușă dar scormonind în același timp cu ochii orice mișcare – scot telefonul și zâmbesc strâmb link-ului trimis de consoarta mea pe viață și pe moarte, link care prezintă în culori vii (și cu un preț care m-a făcut să mi se înmoaie ochii de emoție😛) un parfum cunoscut. Înghit în sec și îmi spun că merită orice efort, de orice fel (Cicioaica, doar nu escapada mea săptămânală în club cu prietenii) și îi spun băiatului cu taxi-ul să se grăbească un pic.

                  Marele Adi,  stăpânul inelelor (de logodnă😎) mă primește cu brațele deschise, ceilalți mă privesc iradiind căldură parcă din ochișorii lor, vinișorul se află așezat strategic într-o frapieră la rece – iar entertainerele drăgălașe îmi zâmbesc de parcă am câștigat potul cel mare la loterie. MC – ul Paul, mărețul nostru DJ local (și nu numai) mă salută la microfon, încheind cum nu se putea mai bine cu cuvintele: ”Și acum, cu cel de-al 4-lea mușchetar prezent, cel care ne scrie sâmbătă de sâmbătă povestiri de adormit copiii mari – putem să începem concursul!

Cine mă cunoaște suficient, știe că nici-o altă zi din săptămână nu prefer, nu aștept cu speranță – așa cum aștept ziua de vineri! Dar mica povestire de astăzi este dedicată unei alte zile, aflată exact la mijlocul săptămânii – situată strategic la nivelul în care ne aflăm săturați deja de corvoada săptămânii de lucru și așteptând tânjind zilele de weekend. De ceva timp vinerea are o soră mai mică, pe uimitoarea MIERCURI !

Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru
Please follow and like us:
error4
fb-share-icon20
Tweet 20
fb-share-icon20

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *