Cenușăreasa

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Parcă nici-unei alte reprezentante ale Evei nu i se potrivesc perfect…..pantofii Cenușăresei, așa cum i se potrivesc ei.

De când se știe, frumoasa noastră eroină a fost permanent însotiță de unul dintre cele mai răspândite și comune sentimente umane și anume – teama: i-a fost teamă de faptul că ceilalți copii nu o vor plăcea suficient, s-a temut că își va dezamăgi părinții, apoi i-a fost teamă că nu va fi considerată suficient de populară de către noii ei colegi – urmată imediat de teama de a nu fi plăcută de băiatul care-i cucerise visele. Teama a fost cumva însoțitorul micii noastre Cenușărese tot timpul existenței sale și tot teama i-a fost confident, sprijin sau argumentul final atunci când simțea că ceva e în neregulă, nepotrivit. Putem spune că teama i-a fost cel mai bun prieten fiindu-i alături de fiecare dată când avea nevoie mai mult.

Dar, nu-i așa? – toate poveștile noastre sunt pline de neprevăzut, iar mica noastră eroină crescând, a uitat puțin câte puțin, a renunțat un pic câte un pic la vechiul ei aliat și a mușcat, la început timid, apoi din ce în ce mai cu poftă din cel mai gustos fruct al vieții – experiența. Exact ca o păsărică ținută în cușcă o viață-ntreagă, Cenușăreasa nu a avut de ales: ori se va întoarce – acceptându-și teama – în colivia ei, ori va zbura cât mai departe de tot ceea ce îi va reaminti de trecut…

Și și-a luat zborul – iar mica noastră Cenușăreasă a iubit, a zâmbit, a trăit, a râs, a plâns sau a urlat de furie cu inima eliberată și plină de sângele proaspăt al unei libertăți pe care nu o mai cunoscuse vreodată . Și toboganul plăcut al senzațiilor noi, a – de ce, nu? – sentimentelor nou descoperite i-a ocupat pentru o vreme existența celei mai frumoase dintre eroinele poveștilor cu prințese. Astfel – a încercat spre exemplu – tot felul de feluri de mâncăruri descoperind cu plăcere că adoră fructele de mare, a vrut încântată să bea din toate cocktailurile inventate de către cei mai iluștri barmani – de parcă spera să găsească gustul perfect. Rămânea însă un lucru de care încă nu se putea atinge – singurul de altfel pe care prima ei prietenă, teama – îl ținea bine încuiat. De când se știa, Cenușăresei noastre îi era groază de înălțimi – și cine putea să învingă ultimul bastion de rezistență al fricii ei decât ființa alături de care simțea numai căldură, iubind-o așa cum numai cei mai buni dintre noi o fac – așa cum numai un frate are abilitatea să o facă. Da! – pentru că iubirea frățească e cumva mai mult decât un sentiment – e o capacitate superioară de a iubi, o abilitate pe care numai câțiva norocoși dintre noi o pot avea. Numai alături de fratele ei, Cenușăreasa a renunțat de bună voie la încălțări și cuprinsă de fiorul adrenalinei, cu obrajii roșii s-a urcat desculță în cel mai înalt carusel aflat în parcul de distracții – uimită de întinderea și de priveliștea magicului ținut al propriei sale povești…

Dar fratele ei a plecat fulgerător părăsind lumea Cenușăresei iar teama a fost din nou prima ei cunoștință care i-a dat târcoale invitând-o iarăși să călătorească împreună. Și ar fi pornit – însă și-a amintit de faptul că – mai presus de orice – teama asta a fost învinsă definitiv cu ajutorul luminii și încrederii celui plecat mult prea devreme din povestea frumoasei noastre eroine. Și astfel – strălucitoarea noastră Cenușăreasă a reușit pentru prima oară și fără…teamă să se privească – zâmbindu-și propriei imagini din oglindă – și să-și spună simplu: Te iubesc, Alina!