Cu ochii larg…

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Nu știu cum mama naibii se întâmplă, dar întotdeauna reușim să punem pe cel mai înalt piedestal fiecare nouă dragoste care ne inundă mățișoarele, alungând total imaginea fostului amor, de parcă nici nu ar fi existat – rămânând numai umbra unei jene cu privire la sentimentul pierdut printr-un cotlon al sufletului nostru.

Mândri elevi ai ultimelor clase gimnaziale, pășeam cu ochii larg închiși😊 spre orice lucru nou pe care destinul urma să ni-l scoată în cale. Sfidam orice și pe oricine și eram cu toții ferm convinși că vom fi stăpânii universului. Mușcam cu poftă din orice lucru pe care viața ni-l oferea – mâncam, ne jucam, iubeam cu toată inocența tinereții noastre.

Astfel, nu ar trebui să ne mirăm deloc de faptul că am devenit o victimă sigură ale celei mai frumoase perechi de ochi migdalați, ochi perfect fabricați de Doamne-Doamne exact pe linia despărțitoare a Europei de Asia. Pentru noi toate amorurile au fost cele mai mari din toate timpurile, întrecând cu mult fiecare experiență anterioară. Cei mai frumoși ochi vor fi întotdeauna cei pe care îi iubim acum, în prezent. Așadar am iubit pe rând – cei mai frumoși ochi verzi, negri, albaștri, căprui, maro😁 – veseli, triști sau – de ce nu? – migdalați! Mereu ochii EI erau ”cei mai cei” – și, da! Așa și era!

Pentru o bună perioadă de timp am fost colegul de bancă al ochilor migdalați și nici acum nu reușesc să îmi dau seama cum, pe neașteptate – râsul în cascadă, enervant la început – al stăpânei lor – a devenit brusc cea mai frumoasă melodie a urechilor mele, iar privirea intensă a magicilor EI ochi a devenit deodată de nesusținut, de parcă era încărcată cu lasere mortale.

– Îți place Demis Roussos? Eu îl consider cel mai mare cântăreț… dintotdeauna. Mă holbez la EA de parcă m-a întrebat ceva în limba chineză (lucrul acesta mirându-mă poate cu mult mai puțin) și răspund precipitat:

– Da..e ca lumea! Părăsesc rapid banca și ies din clasă întrebându-mă cine ”rahat turcesc” o mai fi și Denis Rusu ăsta? Prima grijă când ajung acasă este să întreb wikipedia despre denis-ul mai sus amintit. Îmi răspunde (wikipedia, evident😉) după un scurt moment de gândire și mă lămurește mai mult decât îmi doream:

– E vorba probabil despre Demis Roussos. De unde ai auzit tu despre ăsta? Dacă urmează să mă întrebi și de Creedence Clearwater Revival sau Mungo Jerry încep să privesc cu alți ochi sistemul școlar actual. Ia du-te, dumneata, domnule meloman și încarcă sifoanele la nea Lică, apoi te oprești și la tutungeria din colț și îmi vei cumpăra și un pachet de Snagov cu filtru pentru că iar a venit văr’tu Gabi pe la noi și am rămas fără țigări.

Fac ochii mari și extaziat de faptul că nepotul favorit al lui taică’miu – Gabi, aflat în ultimul an la liceu a fost pe la noi, cer detalii curios să aflu despre vizita vărului pe care îl idolatrizam. Sunt oprit brusc de către…Google cel – atotștiutor, atotputernic… în general – ”a tot” – care mă readuce rapid cu picioarele pe pământ, făcându-l și pe bietul wikipedia să regrete că i-a scăpat orice informație cu privire la viciul nou dobândit al lui Gabi:

– Înainte de a pleca jos, te vei duce în camera ta, îți vei face temele, apoi îți vei șterge praful de pe birou. Și aș dori să încetezi să citești tot felul de romane de aventuri. În timpul școlii – numai literatură obligatorie!

– Dar aventurile lui Tom Sawyer și mai ales cărțile lui Jules V…

– E posibil să nu fi auzit?, mă întreabă amenințător google – ul.

Învins, plec capul și mă îndrept către camera mea unde îmi voi continua ritualul teme-șters praful nu înainte să mă întind pentru puțin timp în pat, cu mâinile sub cap și să visez un pic cu ochii larg deschiși închipuindu-mi că sunt cel mai mare cântăreț… dintotdeauna și că voi cuceri purtătoarea unicului nume de fată din limba română care nu se termină cu vocala ”a” – Carmen.