“Cinstea” lui Putinel

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Încurcate sunt căile Domnului, dar cu atât mai întortocheate sunt cărările, drumurile astea ale noastre prăfuite – ale muritorilor de rând. Pervertiți, hârșiți de viața asta atât de aspră, greu mai reușește vreun lucru să ne surprindă. Cu atât mai puțin cineva. De aceea, atunci când ni se întâmplă vreun lucru surprinzător – la care nu ne așteptam, chit că ne luăm (poate) și o mică „țeapă” (spun eu) – ar trebui să fim mulțumiți că viața ne oferă în continuare surprize, fie ele uneori mai puțin plăcute.

Cu ceva ani în urmă, într-o frumoasă zi de toamnă bogată – o zi de octombrie care-l sărbătorește pe sfântul Dumitru, așteptam împreună cu câțiva colegi – nerăbdători, să se termine odată ziua asta și să ne putem bucura împreună, eventual la „una mică” pe la vreo terasă – încăpățânată să depună armele în fața frigului. Căscam plictisiți și priveam cumva îngrijorați pe geam la norii care se adunau buluc de parcă ne amenințau cumva, bătându-și joc de planurile noastre.

Suntem brusc readuși la realitate de intrarea bruscă a marelui, inegalabilului, atoateștiutorului – Putinel:

– Și? Ce fac copiii? Vă feriți de ploaie și așteptați să dărâmați porțile uzinei, nu-i așa? Las’ că vă știu eu – hoțomani și fără vreun pic de conștiință a muncii, a echității, a moralității chiar. Dar ce spun eu? Nu am cu cine discuta…păi pe vremea mea..pfff – și dă din cap sugestiv cu un aer plin de dispreț superior.

– Generația voastră numai la bani se gândește, numai la lucruri efemere cum ar fi: averi, mașini, case, vile, piscine și….oi! Uitați lucrurile cu adevărat importante, cum ar fi ascultatul unui arcuș de vioară al lui Fanache (mare lăutar autohton și bun prieten cu UAP – ul nostru), treceți grăbiți fără să remarcați glezna fină a unei doamne, mâncați numai prostii de sendvișuri, băgați inconștienți în voi hamburgheri unsuroși și uitați gustul adevărat al unei ciorbițe de burtă autentice și bine făcută – însoțită – să nu se plictisească – de o smântânică groasă, cu suficient mujdei și cu un ardei care să te facă să cerșești un vin bun. Dar de niște mititei bine făcuți, o păstrămioară afumată sau chiar de niște cârnăciori de Pleșcoi – ce spuneți?

Ne uităm cu ochii larg deschiși și cu limbile scoase, salivând precum niște bieți subiecți de studiu ai lui Pavlov. Uităm cu desăvârșire unde suntem, uităm că – înainte de toate – Putinel este foarte bun să dea sfaturi dar este primul care își încalcă propriile îndemnuri. Nu mai vedem, gândim nimic! Ne învăluie parcă mirosul de grătar încins și ne și vedem parcă deja la o masă plină cu…de toate.

Și deodată se petrece minunea! Se realizează ceea ce nu credeam că se va putea întâmpla vreodată:

– Sunteți cu toții invitații mei după serviciu la o mică ședință în care doresc să vă readuc aminte de valorile autentice ale vieții. Locația: terasa unde cântă maestrul Fanache din piață! Ați înțeles? Nu accept niciun fel de refuz! Să fie clar! – și părăsește vulcanic biroul lăsându-ne privind ușa în urma lui nevenindu-ne să ne credem urechilor.

Vă jur că ne-a organizat maestrul Putinel o ședință mobilizatoare pe care nu o vom uita niciodată – sunt sigur de asta. S-a folosit printre altele de toate armele din dotare amintind aici numai câteva: vioara și vocea magnificului Fanache, berea rece mereu prezentă, fantasticii mititei de Buzău, aroganta ciorbă de burtă cu tot alaiul ei smântânos, celebrii cârnați de Pleșcoi înecați la final într-un vinișor fantastic de Pietroasele numai bun în ziua asta de dublă sărbătoare – ziua sfântului Dumitru dar, îndrăznesc, înainte de toate – „cinstea” făcută de către mărețul Putinel, recunoscut pentru buzunarele lui cusute, lipite cu cel mai puternic superglue😁. Nimeni nu s-a putut lăuda vreodată că a reușit performanța să i se facă marea cinste de a fi „îndatorat” cu o cafea (măcar) de către UAP – ul nostru. Marea lui cumpătare (a se citi zgârcenie) era cunoscută peste mări și țări. Avea în schimb talentul să poată face lucrurile să meargă în direcția în care dorea, avea acea mare calitate care făcea și desfăcea lucrurile în așa fel, încât toată lumea era mulțumită, în ciuda evidentului dezavantaj…Are dealtfel o vorbă potrivită amicul Putinel: “Să fie mulțumit și ăla pe care l-ai furat!”😊

De aceea eram cu atât mai uimiți de marele eveniment petrecut și încă nu ne venea să credem că mărețul Putinel ne-a băgat “în ședință” – totul pe cheltuiala lui exclusivă. Dealtfel, ținea să ne asigure tot timpul de marele noroc care ne-a picat din cer – și anume să putem să-i fim contemporani, totul însoțit de un gest aproape teatral (dacă nu ar fi fost comic😊) cu care încerca asiduu să lipească o bancnotă pe chelia unsuroasă, plină de transpirație a lui Fanache.

A doua zi sunt apelat de către asistenta domnului director Dumitru (Mitică) Mihai pentru a mă întreba discret dacă „băieții” s-au simțit bine ieri și să mă informeze în același timp de regretul profund al „șefului” cu privire la lipsa de la propria-i petrecere dată cu prilejul zilei onomastice; deasemenea domnul director speră că bugetul „alocat” lui Putinel cu ocazia asta a fost suficient…🤤