Săgeata lui Putinel

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Nu pot și nici dacă aș voi nu cred că aș putea să uit vreodată momentul exploziv al întâlnirii dintre maestrul Săgeată și inegalabilul Putinel. Multe lucruri pot fi spuse despre cei doi dar cu siguranță un lucru e cert – viața asta e mult mai colorată, cu o mega-tonă parcă mai bogată în râsete atunci când sunt prezenți; până și aerul respirat în preajma lor parcă te îmbie cu mult mai mult să simplifici viața asta (numai aparent) complicată…

Totul s-a petrecut (când altfel?😊) într-o frumoasă zi de toamnă târzie – exact momentul potrivit – în care vinul aflat în partea deluroasă a Buzăului tocmai se înăsprea făcându-i pe mai toți țărano-viticultorii de deal ai județului nostru să-și vândă cu un preț acceptabil „marfa” din anii trecuți. Momentul în timp era completat perfect – exact ca în cântecul Mariei Tănase, cel cu „vinul ghiurghiuliu” – de aroma pastramei unice de Pleșcoi (însoțită bineînțeles de cârnații binecunoscuți). Reîntregesc tabloul pantraguelic spunând numai că toată atmosfera asta idilică era atât de frumos încadrată de o vreme splendidă care parcă își bătea joc de iarna aflată în fața ei, spunându-i că nu are ce căuta încă prin părțile noastre.

Mă opresc cu derapajele astea pastelico-sentimentale și vă spun numai că feelingul pe care îl am acum reamintindu-mi – este acela că însăși natura a complotat pentru fermecătoarea seară a întâlnirii dintre cei 2 daci (din oastea lui Decebal sau a lui Dromichete și nu a „arzătorului de vii” Burebista😁).

Putinel mă tot agasa în ultimul timp cu găsirea unui meșter bun pentru instalarea unui sistem de operare (știți voi – ăla cu ferestre) noului laptop al domnuluiinginer/celmaimarestelistînviață – Tudorel, băiețelul lui. Îi spun cuprins de o subită inspirație, că mare maestru de instalări „ferestre” oricărui tip de laptop este drăgălașul de Săgeată – fratele meu de la altă mamă și cu un alt tată. Zis și făcut – vorbesc cu Săgeată, îi spun de faptul că amicul meu Putinel are nevoie de marea lui experiență de “geamgiu”, promițându-i totodată că va fi plătit cu vârf și îndesat pentru timpul și munca prestată.

Și vine și ziua amintită și nu știu cum naiba se face, dar totul s-a petrecut (poftim – nimereală!) într-o  minunată zi de vineri, ziua fermecată a săptămânii, care adună cam toată dulce-oboseala întregii săptămâni de lucru dar care este plină în același timp și cu cea mai dulce cremă, cea a începutului de weekend (cum mama dracului să nu te îngrași? spune-ți-mi voi…😂).

Putinel ne așteaptă nerăbdător la poartă, mă salută ceremonios – aproape mă dărâmă cu mâna dându-mă la o parte și îl strânge pe Săgeată la piept, exact ca pe un prieten drag, o rudă apropiată pe care nu a mai văzut-o de foarte mult timp și de care îi era un dor nespus:

– Mă bucur să te cunosc în sfârșit, Săgeată! Cât de mare și cât de frumos ești! Sorinel mi-a spus atât de multe despre tine, dealtfel abia așteptam să te văd…

– Și mie îmi face plăc…, răspunde surprins Săgeată de efuziunea sentimentală neașteptată, dar este întrerupt abrupt de gazdă care își prezintă grăbit consoarta prietenului meu.

– Marmoțica – el este prietenul lui Sorinel – Săgeată și e cel mai bun meșter de laptopuri din sud-estul României. Îl ia de mână și intră în camera lui Tudorel, îl prezintă băiatului, îi arată grăbit laptopul și îi spune că are ceva treabă cu mine dar îi va sta neîncetat la dispoziție cu orice dorește. Inchide rapid ușa în urma lui, mă ia după gât și îmi reproșează amical:

– Mai întârziai mult? Mi-e o foame de îmi vine să beau tot vinul, nu alta! Hai să ciocnim un pahar! Apasă pe un buton și începe să răsune o muzică lăutărească autentică de îți venea să-ți plângi de milă, nu alta.

După preț de vreo 5 litri cu vin alb, primit de la „niște dobitoci de pe la Săpoca, Sorinele – pe care i-am rezolvat cu niște plase de Buzău ” și ghiftuiți cu o minune de pastramă afumată primită de la o „rudă din Pleșcoi – datoare vândută la mine”, ne-am hotărât să vedem progresul făcut de Săgeată, gândindu-ne că o fi terminat omul de instalat toate „ferestrele” laptopului.

Săgeată era prins într-o discuție mult prea elevată pentru gustul și dispoziția noastră (a lui Putinel și a mea) – discuție purtată spuneam – cu Marmoțica Unicului Administrator Putinel – despre importanța sistemului de operare abia instalat.

– Ai terminat, Săgeată?, întrerupe abrupt discuția Putinel și nu îl lasă să răspundă, îl ia după umăr și îl întreabă bănuitor pe un ton scăzut: – Îți place de Marmoțica, nu-i așa? Ia spune!!? Săgeată – plin cu vreo 4 cafele tari și numai cu vreo 2-3 „aperitive” însumând vreo 500 ml de țuică de prună de la „unu’ căruia i-am promis că-i angajez nevasta” – îngaimă perplex un „Nu!” pe un ton pierit.

– Cum măh, nu-ți place? Uită-te și tu! E un vis! Hai să bem ceva, poate îți schimbi părerea!

Îmi amintesc oarecum modul cum Putinel promitea solemn babacilor lui că va lăsa muzica mai încet – se întorcea chiar către noi și ne dojenea aspru pentru că, nu-i așa? – eu am părinții bătrâni și trebuie am grijă de ei”, de parcă noi eram gazdele – învârtea apoi dramatic butonul la minim, numai pentru a-l întoarce la maxim imediat după plecarea bătrâneilor „la culcare”.

Ne pupă rusește înainte de a pleca, țintuindu-ne cu câte 2 perechi de ventuze băloase și ne luăm la revedere cu promisiunea solemnă să ne reîntâlnim cât mai curând pentru un eventual proces-verbal de predare-primire a lucrării prestate de către Săgeată.

       Ajung acasă numai datorită ajutorului neprețuit al celui mai mare “geamgiu” din sud-estul României și aud parcă și acum cuvintele spuse mai mult pentru sine ale lui Săgeată:

– E pentru prima oară când instalez un sistem de operare cuiva și plec mulțumind frumos – și chiar mai mult – promițând că voi face curând cinste pentru lucrul ăsta! Surâd în barbă și răspund fredonând: „…cules toamna, pe târziu”.

Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru
Please follow and like us:
error4
fb-share-icon20
Tweet 20
fb-share-icon20

10 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *