Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…
Nu pot uita niciodată impactul exploziv sub atâtea feluri prin care multicolorul Putinel a luat contact pentru prima oară cu mușchetarii mei.
Persuasiv, insistent, cu o atitudine dezarmantă care înmoaie oricare voință, orice caracter – un amestec chimic perfect care poate fi diluat în orice compus, oricât ar fi el de stabil sau nu – cam așa ar putea fi descris în câteva cuvinte, amicul meu Putinel.
Îmi amintesc și acum momentul în timp, când – undeva spre finalul lunii decembrie – savuram înfrigurat o cafea împreună cu câțiva colegi într-o perfect poziționată cârciumioară în apropiere de locul de muncă. Intră zgomotos și cu o veselie debordantă, molipsitoare – amicul nostru – Putinel, comandând cu tonul cel mai natural o cafea “specială” domnișoarei din spatele barului. Cafeaua “specială” aflasem cu ceva timp în urmă – reprezintă o cafea tradițională irlandeză, copiind în bună măsură ingredientele acesteia – lipsind numai unul dintre ele – cafeaua…😉.
– Și? Ce faceți în weekendul ăsta?, întreabă nevinovat unul dintre noi. Toți răspund anost și banal, numai eu, probabil inspirat prea mult de aroma cafelei din fața mea recunosc senin că urmează să organizez o mică petrecere cu prilejul zilei Cicioaicei.
– Ceva restrâns…, continui eu speriat dar deja era prea târziu.
– Păi și pe la ce oră să venim, Sorinele?, mă întreabă deconcertant Putinel – privindu-mă fix în ochi cu cea mai nevinovată și în același timp sigură față din lume. Îngaim că probabil în jurul orei 20. – Bun, acum spune-mi te rog adresa corectă. Abia aștept să-ți cunosc consoarta! Ce încântată va fi Marmoțica mea. Știi – abia așteaptă să te cunoască, să o cunoască pe Cicilica. Iar de Tudorel? Spune, măh, norocosule! Vei avea ocazia să cunoști pe cel mai înfocat stelist din orașul ăsta – pe fii’miu Tudorel. E băiat mare, face 8 ani în mai – anul viitor. Aș fi venit și cu babacii dar se simte mama cam rău. Îți spun, Sorinele – ai grijă cât de mult de ai tăi!
Oftează lăcrimând, mă pupă pe obraji urându-mi la mulți ani, mă bate pe umăr spunându-mi că-i va face nevesti-mii un cadou senzațional și pleacă lăsându-mă perplex, nu înainte să-mi facă semn să-i plătesc cafeua irlandeză – periculos de asemănătoare cu “ceaiul” rusesc. Termin în lacrimi cafeaua din fața mea, primesc felicitările ironice ale colegilor din jur și încep deja să concep o explicație pentru (auto)invitația neașteptată a lui Putinel (cu ai lui) Cicioaicei, gândindu-mă că un cadou neașteptat de prețios, atât sentimental dar (mai ales) și financiar nu va face decât să mă ajute în acest demers.
Și vine și ziua mult așteptată. Toată lumea fericită, Cicioaica mea radia de mulțumire pentru atenția cu care era înconjurată de mușchetarii mei și de însoțitoarele acestora. În plus mai erau prezenți un vecin sau chiar doi – prin urmare era deja o adunare veselă. Timpul trecuse de ora 20 și mă gândeam deja îngrijorat dacă nu s-a întâmplat ceva cu Putinel pe drum. “Petrecerea continuă!” cum ar fi spus un clasic și dansez de zor cuprins de un sentiment neașteptat de bucurie. Aud deodată sunetul strident al soneriei și simt inexplicabil cum mi se ridică micul perișor de pe ceafă.
– Vă rog, intrați!, aud vocea nevesti’mii. Urmează pupături, un buchet imens cu flori înmânat ceremonios, iarăși pupături cu Marmoțica și la sfârșit îmbrățișări cu Tudorel.
– Sorinele – ești îndrăgostit! Ai uitat să-mi spui în ce cartier locuiești, dar m-am descurcat. L-am sunat acasă pe Popescu de la Resurse Umane – i-am spus că îmi trebuie urgent adresa ta pentru că s-a întâmplat un incident la fabrică. A durat ceva până a găsit moșmăitul ăsta un taxi sâmbăta, la ora asta să se ducă până la birou. Hmmm…părea răcit, continuă un gând Putinel. Sunt admonestat imediat de Cici că am amânat prea mult întâlnirea cu minunatul meu coleg, precum și cu frumoasa lui familie. Putinel intră hotărât, salută zgomotos pe toată lumea, rotește iute ochii și remarcă rapid existența banalului și deja comunului încă de pe atunci – desktop aflat undeva într-un colț al încăperii.
– Lui ăsta micu’ să-i dai un joc ceva, Sorinele – îl parchezi în fața calculatorului să îl ținem ocupat…, continuă sigur pe el. Marmoțica lui Putinel – “un vis” exact cum mereu o complimentează amicul meu: bun simț, echilibru și frumusețe și o doză generoasă de optimism contagios.
A fost o petrecere de neuitat. Mușchetarii mei au fost imediat cuceriți de aplombul, de explozia de bună-dispoziție a lui Putinel, iar cireașa de pe tort a reprezentat-o asigurarea solemnă cu care ne-a promis tuturor că vom petrece revelionul împreună la o vilă bine situată, într-una dintre cele mai frumoase zone ale județului nostru. Încerc să stăvilesc avalanșa de promisiuni, însă intenția mea este tardivă și ineficientă. Sunt dat la o parte cu dispreț de către toți prietenii mei și blamat că nu am vrut până acum să îi înștiințez de oportunitatea asta fantastică, în condițiile în care ne tot frământam creierașii de vreo câteva zile încoace cu privire la găsirea unei locații cât mai potrivite pentru bairamul de sfârșit de an. Nu mă îndur să le stric buna dispoziție și să îl întreb pe Putinel dacă nu a uitat cumva că a mai propus altor câtorva zeci de persoane același lucru…
Petrecerea continuă…Toată lumea e subjugată de magia personalității efervescente a amicului nostru și se întrec toți să îl invite la următoarele petreceri. Acceptă orice, oricând – dealtfel cunosc foarte bine lipsa cuvântului “Nu” din vocabularul “drăgălașului”. Seara se încheie apoteotic cu invitația total neașteptată, adresată tuturor celor prezenți – a lui Putinel – prin care ne informează că suntem cu toții invitații lui la o mare petrecere care va avea loc săptămâna viitoare la o renumită cârciumă locală, petrecere care va avea ca unic scop “cunoașterea mai bine” a noilor prieteni, precum și definitivarea proiectului “revelionul”.
Plecarea într-un târziu a familiei Putinel lasă un gol imens în cadrul bunei dispoziții generale, iar toți ochii sunt întorși către mine simțind inexplicabil mici ace de parcă sunt vinovat în același timp și de faptul că le-am ascuns până acum comoara asta de om, iar pe de altă parte că nu am reușit să îl rețin mai mult timp la petrecere.
Peste câteva zile – toată lumea prezentă la ziua nevesti’mii – a fost informată (de către mine, bineînțeles) de necesitatea contramandării tuturor planurilor cu privire la orice reuniune sau/și revelion, urmare a marelui necaz abătut asupra lui Putinel în preajma sărbătorilor – s-a tăiat la degetul mic în timp ce toca creștinește carnea de porc pentru cârnați. Mi-a rămas tot mie sarcina să-i transmit regretele tuturor, precum și toate urările de la mulți ani sau/și de însănătoșire (!!!) grabnică.
Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru
5
20
20
20
5 Comments