Morala lui Putinel

Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

– Trebuie să înțelegeți că, însemnătatea lucrului care urmează să vi-l spun este de cea mai mare importanță! Nimic! Repet: NIMIC nu trebuie să intervină astfel încât să împiedice (Doamne ferește!!) obiectivul nostru! Ați înțeles, băieți?

Noi, „băieții” – ne uităm unul la altul cu niște ochi mari și, impresionați de cuvintele Unicului Administrator Putinel, îl urmăream vrăjiți cum își continuă tirada aproape urlând.

– Începând cu ziua de astăzi, pe teritoriul uzinei noastre NU SE VA MAI BEA! Să fie clar!!! Se întoarce fulgerător către Tirizel – omul lui bun la toate, prelungirea voinței maestrului –  și continuă amenințător:

– Da! Nici măcar apă minerală, istețule!

– Dar nu am spus nimic… suspină nefericitul.

– Dar urma să spui, nu-i așa? Las’ că știm noi cu cine stăm de vorbă! Îl urmărim fascinați cum continuă vulcanic aproape nerepetându-se, iar vorbele îi curg atât de natural, amenințările mai mult sau mai puțin voalate sunt atât de ascuțite, încât ne punem întrebarea dacă amicul nostru se simte bine cu adevărat. După vreun sfert de oră îi face un semn discret lui Tirizel – ăsta se ridică automat, părăsește biroul si se reîntoarce făcând semnul ok-ului către Putinel. Mărețul răsuflă ușurat, se întoarce către noi toți și ne spune pe cel mai natural ton:

– Hai, că a plecat dobitocul ăsta de Mihai! (n.a. – directorul Mitică Mihai) În loc să stea dracului (Doamne iartă-mă!) în birou și să-și numere mătreața – îmi întrerupe mie tot avântul muncitoresc! Continuă apoi impasibil:

– Nu mai am salivă nici să te scuip, Tirizele! Marș până la chioșcul din colț și cumpără-mi o sticlă…stai! mai bine 2 sticle cu bere la 2 litri. Dar sa fie reci pentru ca altfel te voi pune sa sufli freon, nefericitule!!. Se întoarce către noi și continuă jovial: – Unde vedem meciul diseară, băieți? Nu așteaptă răspunsul nostru și văzându-l pe Tirizel lângă ușă, mângâind tocul și uitându-se cumva pe sub ochi îl întreabă duios: – Te simți bine, puișor? Ai nevoie de ceva? Ai bani sau vrei să te împrumut? Fața lui Tirizel se transformă într-o pătlăgea aprinsă și înghite în sec înainte de a continua:

– Nu, șefu’, totul e ok! – și dispare pe ușă înainte să îi auzim noi cuvintele ieșite din gură.

– Băiat bun – Tirizel ăsta – are niște trăsături de parcă ar fi actor american! Te uiți la el și parcă realizezi că e mai frumos în realitate, continuă delirul Putinel. Izbucnim în râs, precum niște golani idioți imaginându-ne fața pătrățoasă, cu părul demult decedat de pe capul plin de cucuie al amicului Tirizel – parcă ne și închipuiam șarmul actoricesc (în special cel american😁) care se potrivea mănușă cu privirea lui șuie și care de fiecare dată când ne vorbea – ne păcălea involuntar, neștiind niciodată dacă ni se adresează nouă sau altcuiva…

– Este inacceptabil de câte ori l-am scos din rahat pe băiatul ăsta! se lamenteaza UAP – Unicul Administrator Putinel. – Nu mai devreme de azi-dimineață mă cheamă directorul Mihai în biroul lui și indignat mă insultă spunându-mi că Tirizel este beat! Auziți voi, băieți! Tirizel – beat!!? Păi copilul ăsta nu bea deloc…

-…apă! – continuă mucalit unul dintre noi. UAP – ul trece peste remarca răutăcioasă și continuă imperturbabil:

– I-am spus clar: Domnule director, aveți cuvântul meu de onoare că flăcăul ăsta frumos nu a mai pus gura pe alcool de când a rămas orfan – chiar am lăcrimat de vreo două ori amintindu-i bossului de singurătatea lui Tirizel. De altfel, aveți demisia mea dacă se va continua cu calomniile astea incredibile! Am fost un leu, băieți! Era nea Mihai băgat sub masă de teamă că plec și îl las baltă. Bine – cu ce sunt eu vinovat că dobitocul ăsta de nea Mitică a crezut că minunea asta a mea de băiat, frumosul meu tăuraș – a rămas orfan de părinți !? – continuă mai mult ca pentru sine Putinel. – A rămas totuși singur de când l-a lăsat nevastă-sa pentru unul cu mai multe oi din satul lui… – își liniștește conștiința prietenul nostru.

Nu-și sfârșește bine cuvintele și intră vertiginos domnul director Mitică Mihai, în spatele căruia abia se ițește silueta bietului Tirizel:

– Ia te uite, Putinele – ce am pescuit de la chioșcul din colț! Băiatul ăsta se rătăcise probabil și își căuta disperat locul de muncă. Probabil durerea pierderii recente de care aminteai l-a afectat cu mult mai mult decât credeam noi…

Putinel se întoarce teatral către noi și își reia delirul verbal lăsându-ne pe toți muți – director, „băieți” ori Tirizel:

– Iată, dragii mei tocmai ce vă spuneam! Un element oricât de bun ar fi el, din orice aluat chimic bine compus ar fi construit își dovedește inutilitatea atunci când este supus otrăvurilor exterioare. Spuneți voi, dragi colegi – de câte ori am luat cuvântul dojenindu-l aspru pe acest, acest…copil de pripas al uzinei noastre! Rușine, domnilor! Rușine, Tirizel! Și pleacă trântindu-ne ușa propriului birou în nas, lăsându-ne perplecși pe toți.

         Nu îmi amintesc de atunci vreun moment în timp în care extraordinarul, fantasticul, inegalabilul nostru UAP să fi fost vreodată măcar deranjat cu privire la vreo (eventuală) părere proprie asupra unuia sau altuia. Nu de alta, dar era posibil să devenim cu toții – ori măreți fii ai metalurgiei noastre locale, fie demni de dispreț orfani ai sorții – asta bineînțeles funcție de starea meteo a zilei, de horoscopul fiecăruia, dar în mod special de bioritmul cu totul imprevizibil al mareșalului Putinel.

Să ne citim cu bine!
Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru
Please follow and like us:
error4
fb-share-icon20
Tweet 20
fb-share-icon20

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *