Felie temporală

  Notă relativ importantă😀: Rândurile de mai jos reprezintă fapte, întâmplări inspirate din viața MEA, ori lucruri poate care ți s-au întâmplat ȚIE – dar, cu siguranță, ar fi fost PĂCAT să nu se fi întâmplat CUIVA/ORICUI…

Ați experimentat vreodată sentimentul ăla nedefinit, de regret cu privire la copilăria voastră? Sunteți, ca și mine dealtfel, prizonierii eternei replici adulte „în vremea mea”? Atunci – e bine: funcționăm așa cum e natural, iar nostalgia timpurilor apuse e absolut necesară în definitivarea, în așezarea noastră ca indivizi maturi – da! da! maturi chiar dacă dorim să prelungim inconștient uneori, alteori voit propria noastră copilărie, inocență dacă vreți…
Am fost aproape 2 ani înainte de liceu îndrăgostit până peste cap de o colegă de clasă. În aceeași situație cu mine mai era un coleg de suferință – îndrăgostit de aceeași fată – coleg, cu care împărțeam visuri, făceam planuri, chiar am scris o scrisoare împreună (!)😊😊😊 Danei în care îi mărturiseam sentimentele noastre și îi juram dragostea noastră veșnică somând-o să aleagă între noi doi. Ce s-a ales de scrisoarea aceea, Dumnezeu știe! Tare curios sunt dacă Dana a citit cumva rândurile noastre stângace – mai degrabă înclin să cred că tatăl colegei noastre s-a amuzat teribil desfacând plicul adresat muzei cu codițe😏.

Dar aș vrea să vă povestesc o fracție de timp a perioadei despre care aminteam mai sus, un eveniment minor care s-a întâmplat într-o frumoasă zi de iunie. Aveam în orar ziua aceea o oră de sport cu obligativitatea purtării de tricou alb, pantaloni și pantofi de sport. Stăteam în banca a 5-a de la perete și așteptam cu nerăbdare ultima oră, eliberatoare – de sport. Ardeam de nerăbdare să jucăm un fotbal, să alergăm ca bezmeticii și să respirăm aerul libertății cu ambii plămâni bucurându-ne pe deplin de viață – mă gândesc acum că noi, probabil eram cam singurii pământeni fericiți care respirau aerul României în vremurile alea tulburi.

Așteptam să se termine o nesfârșită oră de istorie 🤔 și capul mi se întorcea aproape mecanic către Dana urmărind cu privirea fiecare gest cu care își aranja codițele în banca a doua de la geam.

– Dacă continui să fii neatent, vei fi iar nevoit să-mi ceri caietul să scrii tot ce ne dictează profesorul! – îmi spune pe un ton aproape arțăgos colega mea de bancă,Luminița. Tresar descumpănit și mă întorc furios să înfrunt îndrăzneala de a fi „deranjat” din visele mele – când sunt oprit de cei mai mari ochi – negri ca tăciunele, atât de contrastanți cu numele purtătoarei. Urmează apoi felia temporală despre care vreau să vă vorbesc dar care a avut un impact major asupra existenței mele ulterioare și care mi-a rămas ca o dulce amintire veșnic pe retină – tatuată. Rămân cumva descumpănit și fără replică și continui să mă uit în ochii Luminiței, atât de mari și atât de negri, cum niciodată nu mi-a fost dat să văd sau să mai văd vreodată. Fata întoarce privirea jenată și își mângâie cu un gest delicat coada de cal.

– Fii atent și uită-te în față! O aud semiabsent și privirea îmi coboară spre gât, apoi îmi alunecă aproape inconștient către bluzița ei albă. Își întoarce capul spre mine fulgerător:

– Închide gura și nu mă mai privi așa! Vrea să continue și e pe punctul chiar să o facă când deodată, observ abia schițat în colțul gurii un zâmbet – zâmbetul victorios al viitoarei femei, conștientă deodată de faptul că întotdeauna vor exista sclavi și oameni înrobiți în lumea asta, indiferent de câte lucruri încearcă să ne convingă istoria asta predată fără avânt de profesorul nostru, iar ăștia – robii – vor fi întotdeauna de partea cealaltă, nefericită – opusă genului ei.

Cert este un lucru – din momentul ăla am întors din ce în ce mai rar privirea către banca a doua de la geam și am aruncat priviri furișe mult mai aproape și mult mai intense, iar visele mele au fost de atunci o perioadă năvălite de monștri îmbrăcați în bluzițe albe, cu cozi de cal uriașe și cu niște ochi mari și negri în care îmi plăcea să mă afund…

Să ne citim cu bine!

Dacă ți-a plăcut – nu uita butonul de mai jos…un share e mare lucru

Please follow and like us:

5

20

20

20